Experți
INTERVIU // Ian Lisnevschi: Moldova și-a schimbat tactica în politica sa internă și externă
 29 Februarie 2020 11:31  3822
Strategul politic Ian Lisnevschi, directorul companiei „Intellect Group” din Moldova, a relatat pentru Ukraina.ru dacă autoritățile de la Kiev pot prelua experiența Chișinăului în procesul de reintegrare a țării și în relația cu UE.

 - Ian, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a avut o întrevede cu Péter Szijjártó, ministrul de Externe al Ungariei. Este asta, oare, o încercare a Ungariei de irita România, cu care se află într-un conflict permanent, în condițiile în care maghiarii cer crearea unei autonomii în componența României?

- Moldova și-a schimbat tactica în politica sa externă, acordând o atenție specială relațiilor bilaterale. Nu sunt o excepție nici relațiile cu Ungaria, care, în cazul unui dialog diplomatic eficient, pot fi foarte importante și favorabile pentru Moldova.

Rolul și experiența Ungariei în cadrul Uniunii Europene este incontestabil, iar relațiile și suportul lui Viktor Orban și al partidului său „Fides” pot accelera stabilirea relațiilor dintre Republica Moldova și UE.

Cât privește relația dintre Moldova și România, acestea sunt mult mai mult decât o relație dintre două țări vecine. Cele două țări au, practic, o limbă identică, conexiuni istorice puternice, Moldova se bucură de sprijin constant din partea României. Pe de altă parte, cu regret, din cauza acestor relații strânse, Moldova așa și nu a învățat încă cum să-și construiască direct relațiile cu țările europene. În calitate de mediator, România a pus pe prim plan propriile interese și investițiile sale politice.

În ultimele două decenii, România s-a implicat frecvent în politica internă a Moldovei și, datorită propriilor preferințe politice, s-a îndepărtat de principiile diplomației clasice.

De pildă, Partidul Național Liberal din România a susținut deschis la alegeri Partidul „Demnitate și Adevăr” al lui Andrei Năstase, iar acum face lobby în favoarea intereselor extremei drepte a Moldovei în politica externă. Astfel, România a forțat Guvernul Chicu, susținut de PSRM, să identifice alte modalități și principii de a stabili relații cu țările europene.

Direct și nu prin România a cărei conducere, din cauza problemelor interne, a comis o serie de greșeli în politica externă. Din cauza acestora a pierdut un anumit grad de încredere din partea populației și a politicienilor.

- De câțiva ani, se amplifică conflictul dintre Ungaria și Ucraina în legătură cu decizia Kievului de a închide, până în 2023, toate școlile cu instruire în limbile minorităților naționale. Cele trei școli moldovenești care mai există în regiunea Odessa pot fi închise chiar mai devreme dacă nu vor fi declarate românești, așa s-a procedat anterior în regiunea Cernăuți. În decembrie 2019, mișcarea „Urmașii lui Ștefan” a făcut apel către autoritățile Moldovei, cerând protejarea drepturilor la educație a moldovenilor în Ucraina, numărul cărora se ridică la un sfert de milion. Este posibil să autoritățile de la Chișinău să reacționeze cumva în acest sens?

- Patrioții sunt atât de absorbiți de lupta pentru limbă și identitate încât uită că este necesar, în primul rând, să rămânem oameni. Acest lucru este cel mai important, când vorbim despre cultură, despre cine suntem și încotro ne îndreptăm.

Generând un conflict, este imposibil să încurajezi învățarea limbii ucrainene, iar deficitul de cultură în rândul unor reprezentanți ai autorităților ucrainene nu face decât să agraveze situația.

Consider decizia Kievului ca fiind una greșită, chiar dacă știu care este substratul ei. Prin acțiuni primitive este imposibil să faci mai atractivă limba și identitatea ta națională. Cred că în situația cu școlile moldovenești ar trebui, întâi de toate, să fim ascultați noi, moldovenii, iar apoi să decidem că limba română și cea moldovenească sunt una și aceeași limbă.

- În timpul vizitei sale la Chișinău, Péter Szijjártó a remarcat avantajele Moldovei ca țară semnatară a Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și care are, totodată, calitatea de observator în Uniunea Eurasiatică. Potrivit diplomatului, acest avantaj are o valoare deosebită pentru Moldova în fața UE. În acesta plan, poate deveni țara Dvs. un exemplu pentru Ucraina, care promovează o politică de integrare europeană mai puțin chibzuită, ce dăunează economiei și duce, în continuare, la scăderea nivelului de trai al populației?

- Moldova poate deveni un exemplu de cooperare cu UE numai atunci când ea însăși va învăța să tragă concluzii din experiența altor țări, precum România, Ungaria, Polonia, Turcia și Ucraina. Goana în procesul de integrare europeană le fac pe multe țări să comită greșeli, să uite de interesele țării.

În această privință, Ungaria este cel mai bun exemplu –interesele interne au prevalat, iar acest fapt a dus la complicarea relațiilor dintre Budapesta și Bruxelles. Chiar și așa, pozițiile Ungariei în UE nu au slăbit, așa cum s-a întâmplat cu Polonia. Iar graba pripită a Ucrainei de a se integra în UE a arătat care pot fi consecințele unor astfel de demersuri – când nu se ține cont de riscurile interne, când populația și economia țării nu este pregătită de o integrare europeană reală.

Iar oportunitățile și posibilitățile Republicii Moldova de a crea o zonă de dialog între Est și Vest depind în totalitate de gradul de diplomație al autorităților moldovene despre care este încă devreme să vorbim, deoarece politicienii noștri și-au arătat ineficiența de mai multe ori de a se manifesta în politica externă.

- Moldova, la fel ca Ucraina, se confruntă cu probleme ce țin de controlul deplin al teritoriului său în granițele recunoscute pe plan internațional. Mă refer la Transnistria. Moldova aplică, în prezent, politica „pașilor mici” în baza căreia Chișinăul și Tiraspolul se îndreaptă unul în întâmpinarea altuia și acest proces ar trebui să finalizeze cu reintegrarea Transnistriei în Moldova, fără ca să-i fie oferit regiunii „statut special”. Acum relațiile Moldovei cu Transnistria sunt mult mai ample decât relațiile Ucrainei cu RPD/RPL (republica populară Donețk și republica populară Lugansk), dar cel mai important lucru este că a fost încetat focul la granița dintre ele. Kievul ar trebui să profite de experiența Chișinăului în procesul de reintegrare a teritoriilor necontrolate? 

- Chișinăul are puțină experiență în soluționarea unor astfel de tipuri de conflicte. Și nu este meritul părților moldovene sau transnistrene în succesele obținute până acum.

Rezolvarea crizei transnistrene lasă de dorit, iar negocierile trenează din cauza crizelor politice din Moldova. Problema transnistreană nu poate fi soluționată atât timp cât aceasta este folosită de politicienii moldoveni pentru obținerea dividendelor electorale. 

Soluționarea acestei probleme este posibilă doar în condițiile unor relații bilaterale strânse și atunci când pe ambele maluri ale Nistrului va exista interes pentru soluționarea conflictului, fără ca să fie influențați de terțe părți. 

Din păcate, absența acestor condiții, criza economică și politică, atât în Republica Moldova, cât și în Transnistria, face imposibilă rezolvarea definitivă a diferendului.

Față de cel transnistrean, conflictul ucrainean este unul mai „proaspăt” și mai extins. Chiar dacă s-au scurs 28 de ani, iar ura și răutatea s-au mai domolit, totuși, politicienii de pe ambele maluri ale Nistrului continuă să mențină o separare artificială. Ce să mai vorbim de Donbass... În plus, în găsirea unei soluții pentru un astfel de tip de conflict este necesar ca problema să fie privită dintr-un nou unghi de vedere și să fie aplicate noi abordări.

Conflictele armate izbucnesc acolo unde diplomația este ineficientă. O revenire la diplomație, reieșind din interesele teritoriale, este imposibilă. Motivele principale ale acestei situații sunt lipsa de încredere între părțile aflate în conflict și faptul că fiecare dintre părți își scrie propria istorie și vede viitorul în felul său.

De aceea, pentru rezolvarea unor probleme de genul RMN/RPD/RPL, autoritățile naționale trebuie să conștientizeze pierderea, de facto, a acestor regiuni și să se axeze pe interesele societății. Sunt sigur că anume o astfel de abordare va conduce la apropierea părților.

- La rândul său, Bucureștiul nu renunță la ideea de „reintegrare” a Moldovei în România, folosind noțiunea „Unirea”. Unii politicieni români și partenerii acestora din Moldova tratează viitoarele alegeri prezidențiale din această toamnă ca pe o ultimă „bătălie decisivă” pentru lichidarea statalității moldovenești. Cât de reală este această amenințare?

- Bucureștiul încearcă să procedeze astfel, pornind anume de la divizarea teritorială a Moldovei, refuzând s-o perceapă ca stat separat. Scopul campaniei „Unirea” urmărește să convingă societatea, mai ales pe cea moldovenească, de utilitatea sa.

„Unirea” este folosită în mai multe scopuri. În primul rând, pentru bătăliile electorale și, în rândul doi, pentru influențarea politicii interne moldovenești  de către România. Cu timpul, „Unirea” a devenit o afacere bună atât pentru politicienii români, cât și pentru unele partide din Moldova. În realitate, nu există politician, nici la București, nici la Chișinău, care ar dori și ar cunoaște cum să reintegreze Moldova în România.

În primul rând, societatea moldovenească nu permite ca acest mit să devină realitate. Doar 4% dintre moldoveni văd viitorul țării lor în componența României, iar alte 8% nu ar fi împotrivă, dacă Unirea ar fi convenabilă Moldovei. 

Aproape același grad de simpatie, câte 19%, împart Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică. 36% dintre moldoveni se pronunță pentru relații bune cu toată lumea și 21% pledează pentru statul de țară independentă și neutră. Altceva este că există dificultăți de nivel structural și legislativ, care ipotetic pot fi rezolvate, dar în realitate sunt de nedepășit. Asta deoarece fiecare dintre părți are de beneficiat de pe urma disonanțelor existente în plan legislativ și economic.

Trebuie să înțelegem că, deși România este considerară mai avansată în plan politic, ea nu este la distanță mare de Moldova în acest sens și este departe de a fi țara ideală. România se confruntă cu crize politice, care durează deja câțiva ani (de exemplu, la 5 februarie, Parlamentul României a exprimat vot de neîncredere Guvernului), iar nivelul corupției în mediul politic îl depășește pe cel din Moldova. La noi însă nu se obișnuiește ca această temă să fie abordată.


Știri asemănătoare
 
Adaugă comentariu
Nume  *
Mesaj *
Recomandate
Partide politice
Sondaj
După creșterea numărului de infecții noi cu coronavirus, trebuie restabilite măsurile de carantină?
Da - 69.77%
Nu - 30.23%
Nu știu - 0%