Experți
EDITORIAL // Cum să scăpăm de ruși după ce le-am dat cu tifla în nas europenilor
 22 Noiembrie 2019 15:00  2876
Vizita premierului Chicu la Moscova este comentată prioritar din perspectiva rezultatelor obținute. De la tariful la gaze micșorat pînă la creditul de jumătate de miliard de dolari pentru proiecte de infrastructură – totul este pus sub semnul îndoielii, minimaliizat, bagatelizat și ridiculizat. Asta vedem în tabăra democraților. Evident, descrierea se schimbă atunci cînd îi citești pe socialiști – din contră, vizita la Moscova este descizătoare de drumuri și furnizoare de cadouri generoase.

Este, totuși, mai interesant să analizăm această vizită din perspectiva costurilor – ce va oferi Moldova în schimbul cadourilor rusești? Știm prea bine vorba veche – teme-te de greci chiar și cînd îți aduc daruri, aluzia fiind la celebrul cal troian care a dus la pieirea redutabilei cetăți. Și cadourile rusești au același element diversionist care ascund în spatele unei aparențe inofensive și atrăgătoare tot felul de ihtamneți.

Prețul cerut de ruși este unul tradițional – loialitate din punct de vedere geopolitic și cedarea activelor strategice ca o garanție a fidelității. Am înțeles deja care sînt unele ținte vizate – rușii vor aeroportul, portul Giurgiulești, calea ferată, plata datoriei pentru gazele naturale, o anume apropiere între Chișinău și Tiraspol și o casare a munițiilor ce le va întări prezența militară în regiune. Lista cu pretenții este cu siguranță mult mai cuprinzătoare; am înșiruit doar ceea ce este vehiculat pentru moment în spațiul public.

Să nu ne facem iluzii – și așa numita integrare europeană are costuri considerabile despre care noi am refuzat cu lașitate să discutăm multă vreme după principiul ”nu vorbi de funie în casa spînzuratului”. Am luat cuminte granturi oferite după criterii discutabile și am agreat condiționalități politice impuse pe neprins de veste. Am tăcut și am înghițit că asa a fost comod. Drept rezultat, am băgat zeci de milioane de euro într-o reformă extrem de discutabilă a justiției și ne-am ales cu cetatea Sorocii reparată. Modest și ineficient.

Există totuși o diferență de abordare. Europenii nu vor un ceva anume în Moldova dar solicită un devotament total și o convertire fără preget la așa-numitele lor standarde. Vorbind în termenii unei societăți occidentale de tip faustic ei ne vor sufletele și nu averile. Potrivit proiectului european, moldoveanul ca tip uman, rînzos, inapoiat, gospodar în limitele curții proprii dar jemanfișist dincolo de ea, cu tabieturi semi-rusești, semi-orientale, urmează să dispară ireversibil. În locul lui trebuie să răsară o creatură standardizată, aplatizată, vidată de emoții locale dar profund emancipată și radical proeuropeană.

Împotriva unor asemenea pretenții, moldovenii știu prea bine cum să reacționeze. Cameleonismul tradițional, capacitatea de a simți imediat ”încotro bate vîntul”, mularea perfectă pe forme fără a reproduce esențele, este înscrisă în codul nostru genetic. Din această cauză, europenii rămîn mereu cu buzele umflate – aidoma unui Mefisto ghinionist, ei eșuează constant în a lua în captivitate sufletul nostru. Vîră bani în reforma justiției și apoi constată că procurorul general e aliniat politic. Vor achiziții publice transparente dar descoperă la final tot felul de mișmașuri. Fac gargară cu privire la mass media echidistantă și independentă iar jurnaliștii noștri le invocă drept replică stringențele politicii editoriale ale oligarhilor autohtoni. Curat murdar.

Spre deosebire de europeni, rușii au renunțat demult la proiecte megalomane de convertire a lumii la credințe noi. Aidoma unui bancher strîngător, Kremlinul este mereu atent la soldul final și cere constant garanții materiale. Capul plecat și vocea mieroasă nu servește pentru ei drept argument - ”Moscova nu crede lacrimilor”. Din această cauză beneficiile oferite de ruși vor trebui să fie întoarse negreșit prin concesii foarte concrete.

Acest fapt plasează noua echipă guvernamentală într-o poziție de vulnerabilitate extremă. Pretenția premierului de a fi un guvern tehnic și tehnocrat se va nărui curînd sub povara condiționalităților rusești care nu vor putea fi fentate pur și simplu prin făgăduința de a ne face ”temele pentru acasă”. La un moment dat, premierul va trebui să aleagă între necesitatea de a apăra interesele naționale și alunecarea graduală în direcția unei dependențe politico-economice de Rusia. Tertium non datur.

Dar lucrurile nu stau chiar atît de prost. Ca și în cazul europenilor, moldovenii au găsit ac de cojoc și pentru ruși. Hîtrenia proverbială le ajută deseori chiar dacă le lipsește inteligența celor de la Harvard. Deși avem un guvern orientat spre Rusia, în parlament domină în continuare pe ascuns o majoritate pro-europeană. Orice decizie pronunțat pro-rusească va putea fi blocată acolo iar socialiștii vor avea în cazul dat rol de figurant.

Astfel, mecanismul diabolic formulat de Maia Sandu, valabil și pe timpul lui Plahotniuc, ”eu răspund de Vest iar Dodon de Est” va continua să funcționeze. Sau, cel puțin, ar trebui să continue să funcționeze.

   

Autor:  Corneliu Ciurea Sursa:  Politics.MD

Știri asemănătoare
 
Adaugă comentariu
Nume  *
Mesaj *
Recomandate
Partide politice
Sondaj
Susțineți coaliția de guvernare ACUM-PSRM?
Nu - 53.21%
Da - 46.79%