Rezultatele întâlnirilor de săptămâna trecută de la Geneva, Bruxelles și Viena, în formatul SUA-Rusia, dar și în formatul NATO-Rusia, în cadrul OSCE, au fost previzibile și fără mari așteptări în privința unor progrese în procesul de negocieri sau a declarațiilor și rezultatelor concrete din partea celor implicați.
Săptămâna de după negocieri poate fi considerată liniștea dinaintea furtunii, or, atât Rusia, cât și țările NATO, își vor intensifica acțiunile chiar de la începutul lunii februarie curent.
Experții discută mai multe scenarii despre ce urmează pe arena internațională, inclusiv, deși mai puțin probabil, izbucnirea unor conflicte armate.
Cel mai mare risc de război în Europa din ultimii 30 de ani.
De fapt, confruntarea dintre NATO și Rusia durează de câțiva zeci de ani, escaladând în special după anii ‘2000. După summit-ul de la București a fost clar că în războiul dintre SUA și Rusia a început o nouă etapă, mai complicată, care va afecta nu doar Ucraina și Georgia, dar și un șir de țări din vecinătate, țări din fosta URSS, dar și țări atrase direct în acest nou război care folosește cu totul alte resurse și arme decât intervenția militară directă.
Al doilea război rece vine cu tehnologii complet diferite, dar la fel de periculoase ca tancurile, rachetele și soldații.
Un exemplu poate fi criza energetică, care a provocat un adevărat haos în Europa și a lovit în politica internă a multor țări.
Dacă ne uităm atent la modul cum sunt purtate războaiele de tip nou, atunci credem că Rusia, cel mai probabil, își va trimite forțe armate în regiunile anexate Donețk și Lugansk, în calitate de “pacificatori”, și va refuza să-și retragă soldații până când negocierile cu NATO nu se vor încheia așa cum își dorește Kremlinul, și până când Kievul nu va face concesii.
Chiar dacă planul Kremlinului de a tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră este tentant, iar guvernarea de la Chișinău nu întreprinde nicio acțiune pe plan diplomatic pentru a împiedica acest lucru, Rusia nu este interesată să controleze direct noi teritorii și să desfășoare intervenții militare directe.
Intervențiile militare directe sunt urmate nu doar de sancțiuni, dar și de încetarea colaborării cu Turcia, Germania, Austria și alte state cu care Rusia colaborează pe mai multe proiecte strategice.
Lansarea Nord Stream 2 este echivalentă cu tăierea accesului la Marea Neagră pentru Ucraina. În cazul ambelor scenarii, Ucraina devine insolvabilă și falimentează ca stat.
Foreign Policy Research Institute (FPRI) a făcut chiar și o amplă analiză a scenariilor posibile privind invadarea Ucrainei de către armata rusă. Este adevărat că atunci când tinzi spre cel mai bun rezultat, i-ai în calcul și cel mai slab rezultat, însă studiul FPRI analizează o mulțime de posibilități și, respectiv, nu merită o investigație amplă. S-a uitat deja că adevăratul război nu este între Ucraina și Rusia, ci între SUA și Rusia. Ucraina și Georgia nu sunt decât consecințele unor ambițioase acțiuni deloc diplomatice din anul 2008.
Mai degrabă poate avea loc un atac cu rachete supersonice și rachete cu rază lungă de acțiune împotriva SUA, sau a sateliților săi dacă tot acest domeniul nu este reglementat, decât o invadarea fără rost în Ucraina.
Pot fi aplicate sute de tehnologii pilot împotriva Ucrainei, acum vulnerabilă din cauza crizei economice și politice, pentru a o slăbi și nimici și, respectiv, a tăia interesul UE și NATO față de această țară.
Invadarea Ucrainei de către forțele NATO, așa cum spune Rusia, sau invadarea de către forțele ruse, așa cum spun serviciile secrete ale SUA, nu este decât un pseudo-argument folosit de două mari puteri ale lumii pentru a precipita și mai mult lucrurile. Discuțiile care au loc acum sunt, de fapt, despre sferele de influență în întreaga lume.
Problemele de stabilitate și securitate în Europa bântuie demult. Formatele existente nu au dat rezultate, iar instituțiile de securitate s-au dovedit incompetente. În tot acest timp, relațiile dintre Rusia și SUA s-au agravat și mai mult, iar cele două țări s-au focusat, practic identic, asupra problemei Ucrainei, mutând, astfel, atenția de la alte zone din aria lor de interes.
Autor: Ian Lisnevschi