Toate represiunile politice ale epocii moderne, mai mici ori mai mari, îndreptate contra legii și esenței umane, de la neînsemnate arestări ilegale și morți subite și inexplicabile până la Gulag și Holocaust, își trag originea de la niște simple hârțoage de cancelarie, alteori, de la niște liste banale. De la Lenin la Pinochet aceste documente ori pomelnice spre executare prindeau o forță diabolică aproape fără a fi observate și cît de cît urmărite la momentul semnării… Doar câțiva inși încercau să facă, cum se zice pe la moldoveni, gălăgie, adică să atragă atenția opiniei publice, care, după obiceiul locului, deveneau în scurt timp victimele regimului, ce se consolida în timp ce harțoagele deveneau obiect de cult. În limbaj oficial toate aceste proceduri și activități au avut întotdeauna un nume nepretențios – lupta puterii pentru liniștea și bunăstarea societății.
Ministerul Justiției al RM a simțit și el nevoia unui salt calitativ în lupta cu corupția, mai exact, cu adevărații dușmani ai poporului moldovenesc. Acesta a elaborat de curînd un proiect al așa-zisei „Legi Magnitski Moldova”, care va impune sancțiuni în țara noastră față de persoanele care au căzut sub sancțiuni în alte state. De asemenea, și acest lucru trebuie remarcat, măsuri sancționatorii vor fi impuse și altor persoane, care „au anumite legături directe sau indirecte” cu persoanele din lista de sancțiuni străine. Aceste lucruri au fost anunțate la o conferința de presă de către ministrul justiției Sergiu Litvinenco. În același context, am fost avertizați că ar putea fi interzise în scurt timp mai multe posturi de televiziune, care au legătură cu persoanele din liste, evident, legătură nu numai directă, ci și indirectă, ori posturi TV care le promovează imaginea.
Luând cunoștință de această declarație a ministrului justiției cunoscutul jurist Nicolae Eșanu a comentat stupefiat: “Limitarea drepturilor unei persoane din cauza sancționării sau limitării drepturilor acesteia de către un alt stat sau pentru includerea acesteia într-o listă este, probabil, cea mai mare aberație juridica despre care am auzit sau citit”. Am dat drept exemplu acest citat al lui Eșanu nu pentru a vă strivi cu notorietatea specialistului, ci pentru ca să Vă convingeți o dată în plus, că ceea ce am auzit noi cu urechile noastre și citit cu ochii noștri negru pe alb nu e o iluzie, un fake. Au auzit, după cum rezultă, văzut și comentat oameni competenți, experți. Chestia cu listele și legăturile indirecte a spus-o nu Caligula, nu Himmler și nici Beria, ci un om de-al casei, dintr-un partid moldovenesc pro-european, Sergiu Litvinenco,.
Armata terorii naziste GESTAPO cu 50 de mii de angajați și secții politice (Politische Abteilung) în fiecare lagăr de concentrare sau exterminare s-a născut dintr-o simplă dispoziție a lui Hermann Göring, care în 1933 conducea Ministerul de Interne al Prusiei. Documentul acorda statut privilegiat la 50 de polițiști, lărgindu-le competențele cu drepturi de anchetă și urmărire politică. Legendarele și sîngeroasele represiuni NKVD au început tot de la o simplă necesitate a statului de face ordine în țară în conformitate cu democrația sovietică, așa cum era ea înțeleasă de staliniști. Astfel a apărut ordinul nr. 00447 „Cu privire la operațiunea de reprimare a foștilor culaci, a criminalilor și a altor elemente antisovietice”). La fel, dintr-o imperioasă necesitate a luptei cu dușmanii poporului au apărut listele și victimele deportării moldovenilor din 1941 și 1949 , asupra cărora lăcrimau nu chiar demult, în iunie curent, la o festivitate de comemorare Sergiu Litvinenco împreună cu șefa sa Maia Sandu.
La ce ar trebui să ne așteptăm, întîi de toate, după adoptarea versiunii moldovenești a “Legii Magnitski”? În primul rând, la represiuni împotriva organizatorilor actualelor demonstrații de stradă. În rândul doi, dacă nu la închiderea subită a câtorva posturi TV, atunci la închiderea gurii celor care din studiourile acestor televiziuni încearcă de aducă la cunoștința publicului, conform normelor și valorilor europene, o opinie diferită de cea oficială asupra a ceea ce numim noi viața de toate zilele și guvernarea ei. În randul trei, la chestiuni mult mai oribile, dacă nu ne opunem… Nu m-aș mira deloc dacă primul succes al poliției politice a lui Litvinenko ar fi prevenirea unei lovituri de stat și descoperirea unui surprinzător scenariu FSB-ist, gata să fie realizat cu sprjinul financiar al oligarhilor fugari. În lista inițiatorilor puciului și eventualilor participanți ar putea intra ușor toți cei care nu convin regimului Sandu.
„Ceea ce intenționează să facă regimul PAS este un atentat direct la principiile constituționale, atac la normele internaționale, atac la adresa statului de drept și călcarea în picioare a normelor democratice, – scrie vicepreședintele Comisiei parlamentare mass-media, Adela Răileanu, deputat BCS. – Să închizi posturi de televiziune fără ca acestea să încalce legea și în lipsa unei decizii finale a instanței de judecată este o acțiune fără precedent, un abuz și o ilegalitate imensă”. “Din disperare, au decis peste noapte să limiteze drepturile civile ale oponenților politici prin legi dictatoriale, fără a conștientiza că vor fi distruși prin propriile legi ce le promovează și de dosare penale pentru abuzurile comise nu vor scăpa. Interesant cine își va asuma executarea prevederilor propuse de Litvinenco în formula în care și-o închipuie el. Sau va aduce pe cineva de peste hotare care să poată fugi din țară, dacă iese urât cu implementarea?”- comenteaza cu ceva mai mult optimism ex-ministrul justiției Fadei Nagacevschi.
Mă bucur că nu sunt chiar printre primii trei, care scriu despre instaurarea dictaturii PAS în Moldova, deci am șansa, să nu fiu luat la ochi de Litvinenco. S-au dat deja cu părerea ex-miniștri, deputați și experți în materie de jurisprudență. Dar nu sunt chiar atît de mulți acei, care se opun deschis. E o regulă, la începutul instaurării dictaturii omul comun nu se pronunță contra, dar nu din frică, ci din indiferență. Cred că a venit din nou timpul să repetăm, ca pe o rugăciune, cuvintele lui Martin Niemöller, pe care am crezut, din prostie, că au devenit o banalitate: “Când naziștii au venit sa îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit sa îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit sa îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit sa mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni, care să-mi ia apărarea.”
Autor: Valeriu Reniță