Evident, nu vârful Moldoveanu este de vină pentru apariția Guvernului Gavriliță, ci persoana care a urcat pe munte pentru a naște un executiv cât un șoricel. Trimiterea la fabula lui Donici este cât se poate de potrivită în virtutea faptului că cele două evenimente aparent lipsite de legătură au fost puse la un loc de Maia Sandu.
Maia Sandu a făcut ca efortul serios de a forma un guvern din persoane alese în chip riguros și capabile să prezinte în fața Parlamentului un Program de guvernare corespunzător să fie înlocuit cu acțiuni de imagine în vederea încețoșării percepțiilor publicului larg.
Maia Sandu ne-a servit de data aceasta o speță din care învățăm că aerul curat de munte este bun pentru odihnă și refacere, iar pentru administrarea eficientă a treburilor publice mai indicată ar fi munca rutinată de birou. Nu era nevoie de urcat pe munte pentru ca în cele din urmă să fie propusă o formulă de guvern ce nu inspiră deloc sentimentul de încredere și speranța că ”vremurile bune” sunt la un orizont de timp perceptibil.
Candidatul la funcția de Premier și unii candidați la fotoliile de miniștri au făcut parte din garnitura pe care a condus-o Maia Sandu în calitate de Prim-ministru, iar ceilalți provin din spațiul nebulos al o.n.g.-urilor fără identitate și sunt oameni nu prea cunoscuți ca având expertiză relevantă în domeniile pentru care sunt nominalizați.
Despre cei pe care îi cunoaștem din activitatea prestată în executivul Maiei Sandu putem să amintim doar referindu-ne la realizările lor din acel mandat. Astfel, de Natalia Gavriliță în calitate de fost Ministru al Finanțelor se leagă creșterea taxelor și impozitelor, permanenta invocare a lipsei de bani la buget și pericolul în ceea ce privește plata salariilor.
Despre Nemerenco ne amintim în legătură cu închiderea unor programe sociale gestionate de ministerul condus de ea invocându-se justificarea halucinantă că acel program ar fi ”cai verzi pe pereți”.
De N. Popescu credeam că am scăpat și am uitat definitiv și irevocabil, dar îl vedem candidat pentru fotoliul de la MAEIE. Dânsul s-a remarcat cu ocazia declarației jenante și dăunătoare pentru interesul național al Republicii Moldova conform căreia conflictul armat de pe Nistru a fi fost ”război civil”, nu o agresiune militară asupra teritoriului suveran.
În fine, nu insistăm cu fiecare în parte, dar conchidem cu ideea că actualii candidați la funcțiile de miniștri au în palmares doar creșterea de prețuri la serviciile și produsele de bază, lipsa de orice performanță în general și lipsa capacității de a administra chiar și cele mai elementare proceduri ce țin de activitatea guvernamentală.
Schițele de Program de guvernare anunțate nu lasă nici ele loc de optimism, căci nu sunt altceva decât un amalgam de idei comune, intenții și promisiuni lipsite de bază. Filosofia și structura propusă se întemeiază pe o construcție calică conform căreia guvernul promite ”vremuri bune” iar banii pentru susținerea promisiunii vor fi oferiți de către donatori externi cu titlu de cadou.
E limpede că o asemenea formulă a ”vremurilor bune” nu are nimic în comun cu dezvoltarea economică reală și creșterea bunăstării oamenilor și că nu va rezista mult timp.
Nu în ultimul rând, deși numărul de ministere s-a înmulțit considerabil, până la cifra de treisprezece, lipsesc în structura viitorului guvern portofolii ce ar trebui să administreze segmente sociale și domenii importante de activitate.
Toate aceste aspecte relevă faptul că Maia Sandu și anturajul dânsei nu au idee cum să guverneze și toată forfota se leagă numai de împărțirea sinecurilor. De aia a și fost nevoie de măsuri de imagine premergătoare anunțării listei de ministeriabili.