Maia Sandu a scos din nou în vileag, fără să-și dea seama, probabil, o dramatică dilemă a existenței noastre socio-economice și, implicit, contradicția izbitoare dintre cele două mari obiective anunțate de noua guvernare.
Consună, vrei nu vrei, cu unul din numeroasele bancuri a “exilaților” moldoveni, care începe cu faptul că soția i-a trimis soțului un original mesaj de adio, precum că i-ar fi cumpărat de la Milano și chiar i-a încărcat drept bagaj 100 metri de chișcă (furtun)…
Doamna președinte a repetat ieri pentru presă (a câta oară!) declarația de serviciu, precum că obiectivul ei principal rămâne aducerea acasă a cetățenilor moldoveni, care au fost nevoiți să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Pe de altă parte, Sandu a subliniat din nou, că singura și principala cale de dezvoltare a Moldovei este integrarea europeană.
Nu trebuie să cazi în reflecții sofisticate sau să te lansezi în exerciții analitice profunde, ca să-ți dai seama, că cele două obiective îndrăgite ale șefei de stat se autoexclud. Cel puțin până în momentul, când viața în Republica Moldova va fi la fel de, sau aproape atât de atractivă, ca în țările UE pe unde s-a pripășit moldoveanul nostru pribeag.
Nu există o altă momeală sigură de atragere a emigranților acasă, decât cea care i-a ademenit să plece. Celelalte mici ispite, cum ar fi facilități la vamă, posibilități de investiție a micilor economii adunate cu greu, dorul de rude sau banala nostalgie după nucul de la poartă pălesc în fața standardelor materiale de viață. Drogul ce i-a tulburat definitiv pe emigranții moldoveni este paradisul occidental, care înseamnă existență îndestulată și securizată, servicii și mărfuri de calitate.
Calea noastră europeană, care se rezumă la simularea statului de drept și respectării drepturilor omului n-are cum provoca explozia așteptată a unui trai îmbelșugat. Cererea de aderare a Moldovei la UE se va depune în cel puțin 25 de ani, iar încă 25 de ani, ca minimum, va trebui să asimilăm bunuri culturale și de instruire europene, pentru a ne conforma comportamentului civilizat și a deveni pseudo europeni.
Cum credeți în această următoare jumătate de veac moldovenii vor continua să plece cu miile în Europa, ori, dimpotrivă, îi vor da “dasvidania” lui Sânchetru de la poarta raiului occidental, îndrăgindu-și din nou patria?
Autor: Valeriu Reniță