Recunoașteți, ceva ne lipsea ca să semănăm din nou a pașalâc al Porții Otomane… Un fleac, de fapt. Un fleac, care, costă, însă, eforturi diplomatice colosale. Ca să devenim o colonie în toată legea și să purtăm cu mândrie acest nume, mai era nevoie ca Biden să-i strângă public Maiei Sandu mâna. Fie și o strângere fugară, pe culoar, ca între tineigeări. Firește, era mai bine, s-o îmbrățișeze, așa cum a îmbrățișat primul colonist britanic șeful tribului respectiv, înainte de a extermina indienii. Ori cum îl îmbrățișa șeful imperiului sovietic Brejnev pe primul-secretar al Moldovei Bodiul într-un sărut francez etern. N-are a face unde și cum se întâmpla asta: la New-York, Bălți, ori Varșovia, importantă e simbolica momentului: președintele Moldovei Maia Sandu și președintele SUA Joe Biden își ating abia abia degetele. Gata, libertatea e garantată… Cortina!
Zilele trecute la Varșovia idealul colonial a fost atins. Maia Sandu a lăsat treburile baltă și s-a repezit până-n capitala Poloniei să-l vadă pe Biden. Firește, e periculos să lași țara fără stăpân, după ce te declari panicată de o posibilă lovitură de stat și de faptul că din ceas în ceas rușii vor captura aeroportul internațional Chișinău. Dar ceremonia de la Varșovia e mult mai importantă decât securitatea patriei… Ca să înțelegeți de ce: acolo a avut loc un spectacol african, un fel de Umhlanga, sau “Dansul Trestiei” pe care-l dănțuiesc, imitând zulușii, iluștrii reprezentanți ai protectoratelor Europei de Est. Partea veselă a ceremoniei Umhlanga constă în petrecerea regelui spre tribună de către un alai de supuși, care cântă, dansează, bat din tobe și scutură din brățări.
Și iată că după ce Biden a fost petrecut la tribuna palatului în larma și bătaia de palme a supușilor, din gura lui au curs cuvintele magice, cuvintele de miere care au uns imaginea Maiei Sandu. Trebuie neapărat să reținem ce i-a spus Biden lui Sandu, pentru că foarte curând copii noștri pot fi întrebați la lecția de istorie, ce mențiune a primit doamna Moldovei la Castelul regal al leșilor. “Președintele Maia Sandu se află aici astăzi, – a început americanul și a continuat, folosind, cum se vede, simțul fin al umorului englez, – sunt mândru să fiu alături de Dumneavoastră! Vă rog, oferiți-i un rând de aplauze!”, a încheiat Biden.
Descrierea mea este, desigur, o șarjă mai mult ori mai puțin reușită și-mi pare rău, dacă n-am fost suficient de galant cu acei, care au un respect deosebit față de anglo-saxoni, mai ales, față de virtuțile lor militare. Sunt gata să recunosc, că Biden a citit de pe teleprompter câte ceva și în adresa prostimii, ceva ce înfrumusețează orice discurs politic, demagogic prin definiție, totuși, după cum ne învață politologia: “Ne dorim ca și oamenii din Moldova, – a zis Biden, – să trăiască în libertate. Determinarea poporului moldovean de a trăi în libertate, după câștigarea independenței l-a adus pe calea aderării la Uniunea Europeană”. Punct. Biden știe, desigur, că după obținerea independenței moldovenii trăiesc tot mai rău și mai rău, precum știe că libertățile oferite de regimul Maiei Sandu sunt, dacă e să fim extrem de amabili, foarte și foarte ciudate. Dar bătrânul președinte american nu poate improviza, el citește de pe foaie ce i-au scris sfetnicii, grija lui cea mare fiind să nu se împiedice de scara avionului.
Bineînțeles, că și fără mult râvnitul sărut moldo-american Moldova e, precum a fost – o colonie. Și vina pentru acest statut rușinos nu este atât al colonizatorilor cât a colonizaților. Mai exact vina e a guvernării Moldovei care ne schimbă libertatea pe mărgele de sticlă colorată. Maia Sandu umblă cu mâna întinsă prin toată lumea și în acest mod, accentuează și certifică imaginea noastră de ratați și milogi, care nu sunt în stare să se hrănească și să se conducă. N-ar fi rău ca măcar la întâlnirile cu diaspora noastră, madam președinte să-și dea seama că, de fapt, calcă de fiecare dată pe greblă, adică pe mândria de gospodar a moldovenilor: o cerșetoare, care nu se descurcă în propria ei casă, nu e în stare să pornească motorul economiei naționale privește de sus în jos la oameni harnici, care și-au rezolvat problemele fără ajutorul guvernului moldovean.
Libertatea, lăudată de Biden, înseamnă, în esență, că Moldova a schimbat o dependență pe altă dependență, la fel de puternică. Oare scopul tranziției elaborate împreună cu europenii, a fost să ne transformăm dintr-o colonie sovietică într-o colonie occidentală? Că nu s-a schimbat mai nimic, ne-o demonstrează chestiunea gazelor. Cumpărăm același gaze rusești, doar că din altă țeavă la preț de șapte ori mai ridicat. Deci același pașalâc, protectorat, numai că viața e de șapte ori mai scumpă. Întorcându-ne la Varșovia: ce ar însemna oare pentru moldoveni lauda deșartă, venită de la un lider a unui imperiu economic către șeful unui stat calic, care așteaptă la poarta bogatului pomană. Mai curând, un pitac plătit lacheului pentru sluj… Vecinul meu ar zice: săracul, prostul şi robul sunt morţi, chiar dacă-s în viaţă.
Autor: Valeriu Reniță