Conflictul transnistrean și problema autonomiei găgăuze au fost întotdeauna teme incomode pentru guvernările din Moldova fie ele de dreapta sau de stînga. Nici PAS nu constituie o excepție care din ipostaza de partid sută la sută pro occidental aflat la guvernare trebuie să formuleze oferte atît pentru transnistreni cît și pentru găgăuzi.
În mod obișnuit, guvernările de dreapta preferă să evite propria implicare în negocieri prea angajante cu transnistrenii și găgăuzii și sînt adepții status quo-ului. În același timp, ele vor o schimbare radicală a situației prin impunerea unei soluții radicale de lichidare a autonomiei găgăuze sau reintegrarea necondiționată a Transnistriei dar realizează că acest lucru se poate produce doar în niște circumstanțe istorice a căror înfăptuire nu depinde de manevrele de la Chișinău ci de un seism geopolitic de proporții în regiune – de exemplu, unirea cu România sau aderarea la NATO.
Din această cauză, strategia lor principală este de a evita implicarea în negocieri, purtarea discuțiilor la cel mai inferior nivel posibil, tergiversarea la infinit a chestiunilor de interes minor pentru Chișinău, subordonarea reglementării conflictului transnistrean și consolidării autonomiei găgăuze cauzei integrării europene pentru a obține un ”dresaj” al transnistrenilor și găgăuzilor potrivit standardelor europene.
Varianta clasică a unei asemenea abordări aparține PLDM-ului de la începutul anilor 2010 care spunea că 1) separatismul nu împiedică integrarea europeană a Moldovei și 2) ridicarea standardelor de viață datorate integrării europene a Moldovei va genera creșterea apetitului zonelor separatiste spre apropierea de Chișinău.
Astăzi, PAS rămîne fidel acestor principii dar a schimbat oarecum registrul de exprimare al lor pentru a se conforma împrejurărilor. Actuala guvernare invocă războiul drept motiv pentru înghețarea negocierilor cu partea transnistreană întrucît formatul de discuții principal 5+2 a fost blocat. În același timp, Chișinăul nădăjduiește că Ucraina va repurta o victorie în războiul cu Rusia pentru a recurge la rezolvarea ”definitivă” a celor două probleme ce țin de separatism prin impunerea contrar vrerii Tiraspolului și Comratului a soluției statului unitar.
Deocamdată nu vedem o apetență deosebită a PAS-ului pentru acțiuni hotărîte în vederea schimbării status quo-lui chiar dacă deputatul Nantoi își joacă rolul tradițional de sperietoare de serviciu pentru transnistreni și găgăuzi. Faptul că opoziția de dreapta critică guvernarea pentru că acceptă eliberarea autorizației de funcționare a Uzinei Metalurgice de la Rîbnița sau consimte să achiziționeze energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan demonstrează că PAS nu intenționează să aplice măsuri drastice în raport cu regiunile problematice, deși Brigada de Poliție cu Destinație Specială Fulger face frecvent aplicații la Comrat arătînd că și soluția de forță este posibilă.
Supărările Tiraspolului, exprimate de Ignatiev, care vizează în special atacul asupra rusolingvilor din Moldova și adoptarea legii separatismului, nu sînt luate în serios de Chișinău pentru că în condițiile actuale politicienii transnistreni nu-și pot îngădui luxul unei confruntări, fie și diplomatice cu Chișinăul, avînd în vedere vulnerabilitatea geopolitică a poziției lor.
Nici pozițiile politicienilor din Comrat nu sînt cu mult mai solide. Apelul lor adresat ambasadorului american, rugat să intervină pentru a media rezolvarea unor chestiuni de interes pentru găgăuzi cu autoritățile de la Chișinău, relevă situația precară în care se află. Asemenea adresări se pierd în van deoarece occidentalii nu sînt dispuși să apostrofeze guvernarea PAS.
Astfel, Chișinăul simte că în condițiile actuale dispune de un avantaj solid în raport cu regiunile separatiste care îi permite să cîștige teren pe diverse direcții – în negocierile cu Centrala de la Cuciurgan care poate vinde energie doar Moldovei; în comun cu Kievul să țină în șah autoritățile de la Tiraspol și să amendeze prin lege separatismul; să lanseze discuții privind modernizarea armatei și renunțarea la statutul de neutralitate pentru a intimida ambele regiuni; sa organizeze exerciții militare în diverse regiuni etc.
Totuși aceste acțiuni ale Chișinăului și relativa iresponsabilitate la care se dedă are limitări serioase. În primul rînd, e vorba de imprevizibilitatea operațiunilor militare din estul Ucrainei și soarta războiului. Fidel principiului partidelor de dreapta din Moldova, Chișinăul va recurge la acțiuni hotărîte doar dacă soarta bătăliei geopolitice din regiune va fi pecetluită în favoarea unei dintre părți.
Pînă atunci, însă, Chișinăul va răbda și va pleda pentru soluții împăciuitoare.
Autor: Cornel Ciurea