Сe tip de lideri, ce profil de conducători, manageri solicită în prezent sectorul public? E încă o întrebare importantă, ce ar trebui să-și găsească răspunsuri clare în contextul în care avem declarați deja 10 concurenți la alegerile prezidențiale din octombrie curent. Experiența Moldovei demonstrează, că în ultimii trei decenii la cârma economică a țării s-au aflat atât tehnocrați, adică economiști ori ingineri de formație (Sangheli, Tarlev), cât și tipi de conducători, care nu-și pot aplica nemijlocit cunoștințele profesionale în managementul public, pe care i-am putea numi anti tehnocrați, ori tradiționaliști (Druc, Leancă).
Primii, de regulă, îndeplinesc în cunoștință de cauză directivele conceptului de dezvoltare a țării, programului guvernamental, ori ale organului colectiv ierarhic superior. Tipul al doilea ține mai curând de intelectualii sfatuitori (povățuitori), care sunt buni comunicatori, dar cu greu realizează ceva substanțial. În schimb ei pot explica ușor ce au de făcut, ori justifica unde și de ce au gafat. Comunicatorii buni se simt foarte bine în show-urile TV și scriu de obicei memorii remarcabile, în care se dau drept eroi. Bunăoară, cele câteva luni de prim-ministru, funcție în care s-a aflat în anii 90 un binecunoscut milionar, transpar acum în poveștile sale drept perioada când Moldova s-a pus pe picioare și a acumulat forțele necesare pentru supraviețuire, având în frunte un om de talia lui Ștefan cel Mare, cel puțin.
Specialiștii din domeniul administrației publice subliniază în contextul actual importanța unui conducător bine informat, cu creier de inginer. Un astfel de lider trebuie să aibă cunoștințe tehnice solide și să fie capabil să integreze știința și tehnologia în procesele administrative, pentru a răspunde provocărilor complexe cu care se confruntă societatea contemporană.
Pe de altă parte, conceptul de „intelectual povățuitor” este, de asemenea, relevant. Acești lideri sunt percepuți ca mentori care ghidează și inspiră echipele, având o viziune clară asupra direcției strategice și capacitatea de a mobiliza resursele umane în jurul unor obiective comune. Totuși, în contextul actual, se consideră că abilitățile tehnice și cunoștințele specifice sunt esențiale pentru eficiența administrativă. Bineînțeles, că un conducător ideal ar trebui să combine trăsăturile ambelor tipuri de lideri: să fie bine informat și capabil să utilizeze datele și tehnologia în luarea deciziilor, dar și să aibă abilități de mentorat și leadership inspirațional pentru a crea un mediu de lucru colaborativ și productiv.
Fiindcă e dificil, însă, mai ales în condițiile Moldovei, să găsești un manager de țară care ar întruni fericit ambele profiluri, cred că ar fi mai rațional să pledăm pentru un manager care tace și face. E curios că tipul tehnocrat a fost și cel mai longeviv în funcție, dacă vorbim de țara noastră: Andrei Sangheli – 5 ani (1992-1997) și Vasile Tarlev – 7 ani (2001-2008).
Autor: Valeriu Reniță