Pe fundalul crizei politice din Moldova, apar acțiuni vechi, uitate, nestandardizate. Putem vorbi deja de o trecere de la proteste directe în masă la metode non-standard de exprimare a nemulțumirilor sau a neîncrederii față de autorități. Cu atât mai mult cu cât astăzi protestele de masă sunt asociate cu Partidul Șor, care sunt departe de a fi acțiuni creative și cu iz de răscruce.
Flashmob-urile sau boicoturile sunt periculoase în sensul că sunt mai greu de controlat, deoarece nu este nevoie de înregistrare sau de o declarație oficială, nu este nevoie de resurse de masă, iar cele mai la modă pot deveni virale. Precum cel desfășurat astăzi de activiști necunoscuți în fața sediului partidului PAS, care au stropit cu „apă sfințită” și au pus autocolante cu persoane LGBT. Datorită rețelelor de socializare, este posibil să se depășească geografia, cum ar fi campania #maikajos.
Campania #maikajos este neobișnuită prin faptul că nu a pornit de pe teritoriul Republicii Moldova, ci din afara acestuia, și se pare că în spatele ei se află diaspora moldovenească. În zeci de țări europene, au început să apară fotografii și videoclipuri cu tricouri albe cu cuvintele JOS și hashtag-ul #maikajos. Cel mai probabil, organizatorii acțiunii fac aluzie la un protest împotriva președintelui moldovean Maia Sandu.
Dacă analizăm acest tip de acțiuni din istoria Moldovei, putem presupune că acesta este începutul unei noi mișcări – în stil progresist, european, dar care nu este încă vizibilă pe scena politică moldovenească. Această strategie se explică prin curățarea în masă a opoziției din țară și este posibil să își arate întreaga forță doar în timpul campaniei electorale.
Această tehnică a fost deja utilizată în Moldova, atunci când forțele europene au decis să lanseze neoficial o campanie împotriva lui Vlad Plahotniuc prin lansarea campaniei #NuPlaha în 2016. Asemănările dintre #NuPlaha și #MaikaJos sunt aproape identice și ambele au fost lansate cu doi ani înainte de alegerile prezidențiale. Înainte ca hashtagul să apară în țară, acesta a câștigat popularitate în diaspora, care influențează din ce în ce mai mult politica chiar în țară.
Există multe alte asemănări ale acțiunilor secundare care au decurs în paralel cu această acțiune, cum ar fi problemele din sistemul judiciar, problemele serviciilor vamale, ale transportatorilor și lucrătorilor din domeniul transporturilor, toate lucruri care permit diasporei să simtă farmecul guvernului moldovean.
Presupunând că în spatele acestei acțiuni se află forțe pro-europene, care cel mai probabil pregătesc un înlocuitor pentru partidul PAS, putem aștepta un concert în sens propriu și paralel, la care să apară un nou Pașa Parfenii într-un tricou cu inscripția JOS și hashtag-ul #maikajos. Având în vedere respingerea neo-feudală a PAS de către Occident, imperiul „vremurilor bune” va cădea mai repede decât credea toată lumea, căci „dictatura lui Plahotniuc” s-a dovedit a fi mai democratică și mult mai avantajoasă financiar pentru Occidentul colectiv. Menținerea „vremurilor bune” este foarte costisitoare pentru SUA, în timp ce eficiența este zero: metodele nepopulare nu au făcut decât să sporească confruntarea cu societatea și neîncrederea față de instituțiile puterii, falimentul statului a dus la dependența totală de împrumuturile occidentale, care au triplat datoria națională în doi ani.
Va deveni clar foarte curând, după vizita lui Derek Hogan, dacă va fi lansată o nouă forță politică pro-europeană sau dacă PAS are totuși un mic viitor. Dar nu există nicio îndoială că popularitatea acțiunilor de tip „tricouri albe” nu va face decât să crească.
Autor: Ian Lisnevschi