Belgia „a apărut pe harta lumii ca stat independent în mare parte mulţumită Rusiei şi poziţiei Rusiei”, a declarat preşedintele rus Vladimir Putin la Sirius, în Rusia, la Festivalul Mondial al Tineretului, fără să spună cum anume.
Rusia „are propria istorie cu un număr de ţări din întreaga lume”, a dat el asigurări miercuri.
În realitate, Rusia şi ţarul Nicolae I se opuneau independenţei Belgiei.
În 1970, o parte a Ţărilor de Jos Austriece – Belgia de azi – s-a ridicat şi a proclamat Statele Unite ale Belgiei, însă armata imperială austriacă şi-a restaurat rapid autoritatea.
Cu câteva luni înainte de abolirea monarhiei, regele Ludovic al XVI-lea declara război Austriei, în 1792, şi cucerea provinciile belgiene, disputate, pe care apoi avea să le anexeze şi să le împartă în departamente.
Congresul de la Viena, care a remodelat lumea după revoltele napoleoniene, încredinţa Belgia şi Luxemburgul actuale prinţului Ţărilor de Jos, pe care l-a numit atunci rege.
O serie de conflicte religioase, financiare şi lingvistice aveau să conducă la o revoluţie, în 1830.
Franţa s-a ridicat împotriva regelui Charles al X-lea, condusă atunci de către penultimul rege francez Louis-Philippe.
Belgia şi-a proclamat independenţa, iar regele Ţărilor de Jos apela la Sfânta Alianţă pentru a-l repune în drepturi.
Doar Rusia şi-a oferit ajutorul şi şi-a pus armata în mişcare.
Ţarul Nicolae I, supranumit „Jandarmul Europei”, un autocrat pe al cărui portret Vladimir Putin îl ţine în birou, considera această revoluţie drept o jignire personală, întrucât fiica sa era soţia prinţului moştenitor al regatului olandez.
Până la urmă, armata rusă avea să zdrobească Insurecţia de la Varşovia, în Polonia, şi să nu mai mărşăluiască până în Belgia.
În urma unei serii de negocieri , noul rege al Belgiei devine Léopold I, din Casa de Saxa-Cobourg şi Gotha, care se căsătoreşte cu fiica lui Louis-Philippe I, Louise d’Orléans.
Regatul Unit voia să evite – o constantă în politica britanică – ca Franţa să controleze portul Antwerpen.
Nicolae I întârzie, la rândul său, să recunoască independenţa Belgiei, la fel ca regimul lui Louis-Philippe, pe care o considera drept ilegitimă.