Franța a redevenit primul furnizor de vin din lume în 2023, devansând Italia, potrivit Organizației Internaționale a Viei și Vinului.
Italia a fost principalul producător de vin din 2007, cu excepția anilor 2011 și 2014. Situația diversă a podgoriilor franceze a dus la o producție variabilă în diferite regiuni. Bolile precum mucegaiul pufos au afectat producția în Italia, contribuind la această schimbare. Cererea globală de vin a scăzut, iar China și reducerea producției italiene pot influența prețurile pieței. Spania a rămas al treilea producător mondial, cu toate că producția sa a scăzut.
„Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”
Noie povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor. În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii.
A lucrat întâi o lună și jumătate, îngrijind de un bătrân, care ulterior a intrat în comă și a decedat. Au urmat alte trei familii în care situații similare s-au repetat, astfel încât se întreba dacă nu este urmărit de ghinion.
Își amintește că, din moment ce trecuse și printr-o facultate de psihologie, posturile de muncă pe care le primea erau cele în care trebuia să se ocupe de bătrânii bolnavi de cancer.
„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte greu psihologic”, menționează el.
Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.
Altădată, bătrânul de care îngrijea a deschis gazul în întreaga casă. „M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.
Pe lângă faptul că învăța mai mult din mers despre cum e să ai grijă de persoanele vulnerabile, iar acasă era destul de complicat să revină inclusiv pentru perioade scurte, trebuia și să se adapteze cerințelor familiilor pentru care muncea.
„Erau zile și nopți nedormite, uneori nu mâncam. Erau familii care nu-ți permiteau să păstrezi mâncarea în frigiderul lor. Trebuia să mănânc fie pe afară, fie în odaie, sub plapumă, ca să nu miroase în casă”, mai spune Noie.
Totuși, greutățile nu l-au făcut să dea înapoi. Știa că cei care achită un salariu se așteaptă la responsabilitate și calitate, așa că s-a concentrat pe asta.
„Eu voiam să muncesc. Mama îmi spunea inițial că sunt timid și nu se știe cum o să mă descurc. I-am răspuns: „Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”. Acum, ea îl sună ca să-i ceară sfatul la nevoie.
Mai mult, Noie a devenit și co-autor al unui ghid pentru îngrijirea persoanelor în etate, astfel încât celor care vin în Israel la munci de îngrijire să le fie mai ușor decât i-a fost lui la început.
Solicitări de la ONG-uri pentru a garanta siguranța îngrijitorilor
Potrivit Ambasadei R. Moldova în Israel, din informațiile de până la război, pe teritoriul acestei țări se aflau 13 mii de moldoveni, dintre care majoritatea implicați în activități legate de domeniul construcțiilor sau de îngrijirea persoanelor vulnerabile.
În primele zile de război, reprezentanții ambasadei susțin că au primit sute de solicitări de la cetățeni cărora agențiile prin care s-au angajat în țară nu le răspund la telefon. Același lucru s-a întâmplat și la Linia fierbinte pentru refugiați și migranți (HRM), un ONG care se ocupă de apărarea drepturilor muncitorilor aflați în Israel.
„Au fost o mulțime de întrebări, evident, pentru că oamenii erau foarte confuzi în ceea ce privește drepturile lor și dacă pot pleca. Dar banii din fondul de la aeroport? Dar ultimul lor salariu? Cu agențiile, este o problemă pe care și noi, ca ONG, o vedem acum, când încercăm să-i contactăm”, menționează Marina Polinovsky, șefa Departamentului pentru Îngrijitori a HRM.
Suplimentar la salariu, angajatorii din Israel transferă o depozitare lunară la un cont bancar pe numele lucrătorului pentru plăți compensatorii și pensii, deținut de către Autoritatea de Imigrare din Israel. Această sumă se eliberează lucrătorului, împreună cu dobânda acumulată și după deduceri legale, la aeroport (se poate solicita și eliberarea fondurilor în contul bancar din țara de origine a lucrătorului) când acesta pleacă definitiv din Israel, imediat la sfârșitul perioadei de ședere în baza vizei cu scop de muncă. Dacă lucrătorul depășește ilegal și nejustificat perioada legală de ședere în baza vizei, el pierde o parte din această sumă acumulată lunar, iar după șase luni de reținere ilegală pierde întreaga sumă.
Ambasada Republicii Moldova a încercat să medieze acest aspect prin discuții cu autoritățile din Israel. Totodată, Linia fierbinte pentru migranți spune că solicită autorităților să ofere siguranță îngrijitorilor.
„Evident, cerem Israelului să se asigure că muncitorii vor avea acces la adăposturi și opțiuni de evacuare în timpul războiului. Acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece angajatorii îngrijitorilor trăiesc în locuri diferite, în condiții diferite, iar în timpul acestui război am întâlnit muncitori care au refuzat să stea într-un oraș care a fost puternic bombardat – și și-au dat demisia”, adaugă Assia Ladizhinskaya, purtătoarea de cuvânt a HRM.
Organizația respectivă afirmă că îi înțelege și îi susține pe îngrijitorii și îngrijitoarele care aleg să meargă acasă. Totodată, pe termen lung, ONG-ul încearcă să obțină condiții mai bune pentru muncitorii care vin în Israel.
„Îngrijitorii migranți sunt foarte importanți pentru noi, mai ales în acest moment și mai ales cei care rămân cu pacienții lor. Noi încercăm să discutăm cu guvernul și să-i convingem să facă niște schimbări care ar ușura viața lor pe termen lung. Sigur că asta nu se va întâmpla imediat, dar sperăm să se recunoască faptul că îngrijitorii sunt cruciali, și nu doar muncitori dispensabili care ating limita de cinci ani și pot fi excluși, așa cum e în prezent”, adaugă Polinovsky.
Conform legislației israeliene, muncitorilor străini li se permite să lucreze în Israel doar temporar, după care trebuie să părăsească imediat țara sau vor fi reținuți și expulzați.
„Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”
Noie povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor. În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii.
A lucrat întâi o lună și jumătate, îngrijind de un bătrân, care ulterior a intrat în comă și a decedat. Au urmat alte trei familii în care situații similare s-au repetat, astfel încât se întreba dacă nu este urmărit de ghinion.
Își amintește că, din moment ce trecuse și printr-o facultate de psihologie, posturile de muncă pe care le primea erau cele în care trebuia să se ocupe de bătrânii bolnavi de cancer.
„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte greu psihologic”, menționează el.
Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.
Altădată, bătrânul de care îngrijea a deschis gazul în întreaga casă. „M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.
Pe lângă faptul că învăța mai mult din mers despre cum e să ai grijă de persoanele vulnerabile, iar acasă era destul de complicat să revină inclusiv pentru perioade scurte, trebuia și să se adapteze cerințelor familiilor pentru care muncea.
„Erau zile și nopți nedormite, uneori nu mâncam. Erau familii care nu-ți permiteau să păstrezi mâncarea în frigiderul lor. Trebuia să mănânc fie pe afară, fie în odaie, sub plapumă, ca să nu miroase în casă”, mai spune Noie.
Totuși, greutățile nu l-au făcut să dea înapoi. Știa că cei care achită un salariu se așteaptă la responsabilitate și calitate, așa că s-a concentrat pe asta.
„Eu voiam să muncesc. Mama îmi spunea inițial că sunt timid și nu se știe cum o să mă descurc. I-am răspuns: „Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”. Acum, ea îl sună ca să-i ceară sfatul la nevoie.
Mai mult, Noie a devenit și co-autor al unui ghid pentru îngrijirea persoanelor în etate, astfel încât celor care vin în Israel la munci de îngrijire să le fie mai ușor decât i-a fost lui la început.
Solicitări de la ONG-uri pentru a garanta siguranța îngrijitorilor
Potrivit Ambasadei R. Moldova în Israel, din informațiile de până la război, pe teritoriul acestei țări se aflau 13 mii de moldoveni, dintre care majoritatea implicați în activități legate de domeniul construcțiilor sau de îngrijirea persoanelor vulnerabile.
În primele zile de război, reprezentanții ambasadei susțin că au primit sute de solicitări de la cetățeni cărora agențiile prin care s-au angajat în țară nu le răspund la telefon. Același lucru s-a întâmplat și la Linia fierbinte pentru refugiați și migranți (HRM), un ONG care se ocupă de apărarea drepturilor muncitorilor aflați în Israel.
„Au fost o mulțime de întrebări, evident, pentru că oamenii erau foarte confuzi în ceea ce privește drepturile lor și dacă pot pleca. Dar banii din fondul de la aeroport? Dar ultimul lor salariu? Cu agențiile, este o problemă pe care și noi, ca ONG, o vedem acum, când încercăm să-i contactăm”, menționează Marina Polinovsky, șefa Departamentului pentru Îngrijitori a HRM.
Suplimentar la salariu, angajatorii din Israel transferă o depozitare lunară la un cont bancar pe numele lucrătorului pentru plăți compensatorii și pensii, deținut de către Autoritatea de Imigrare din Israel. Această sumă se eliberează lucrătorului, împreună cu dobânda acumulată și după deduceri legale, la aeroport (se poate solicita și eliberarea fondurilor în contul bancar din țara de origine a lucrătorului) când acesta pleacă definitiv din Israel, imediat la sfârșitul perioadei de ședere în baza vizei cu scop de muncă. Dacă lucrătorul depășește ilegal și nejustificat perioada legală de ședere în baza vizei, el pierde o parte din această sumă acumulată lunar, iar după șase luni de reținere ilegală pierde întreaga sumă.
Ambasada Republicii Moldova a încercat să medieze acest aspect prin discuții cu autoritățile din Israel. Totodată, Linia fierbinte pentru migranți spune că solicită autorităților să ofere siguranță îngrijitorilor.
„Evident, cerem Israelului să se asigure că muncitorii vor avea acces la adăposturi și opțiuni de evacuare în timpul războiului. Acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece angajatorii îngrijitorilor trăiesc în locuri diferite, în condiții diferite, iar în timpul acestui război am întâlnit muncitori care au refuzat să stea într-un oraș care a fost puternic bombardat – și și-au dat demisia”, adaugă Assia Ladizhinskaya, purtătoarea de cuvânt a HRM.
Organizația respectivă afirmă că îi înțelege și îi susține pe îngrijitorii și îngrijitoarele care aleg să meargă acasă. Totodată, pe termen lung, ONG-ul încearcă să obțină condiții mai bune pentru muncitorii care vin în Israel.
„Îngrijitorii migranți sunt foarte importanți pentru noi, mai ales în acest moment și mai ales cei care rămân cu pacienții lor. Noi încercăm să discutăm cu guvernul și să-i convingem să facă niște schimbări care ar ușura viața lor pe termen lung. Sigur că asta nu se va întâmpla imediat, dar sperăm să se recunoască faptul că îngrijitorii sunt cruciali, și nu doar muncitori dispensabili care ating limita de cinci ani și pot fi excluși, așa cum e în prezent”, adaugă Polinovsky.
Conform legislației israeliene, muncitorilor străini li se permite să lucreze în Israel doar temporar, după care trebuie să părăsească imediat țara sau vor fi reținuți și expulzați.
„Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”
Noie povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor. În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii.
A lucrat întâi o lună și jumătate, îngrijind de un bătrân, care ulterior a intrat în comă și a decedat. Au urmat alte trei familii în care situații similare s-au repetat, astfel încât se întreba dacă nu este urmărit de ghinion.
Își amintește că, din moment ce trecuse și printr-o facultate de psihologie, posturile de muncă pe care le primea erau cele în care trebuia să se ocupe de bătrânii bolnavi de cancer.
„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte greu psihologic”, menționează el.
Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.
Altădată, bătrânul de care îngrijea a deschis gazul în întreaga casă. „M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.
Pe lângă faptul că învăța mai mult din mers despre cum e să ai grijă de persoanele vulnerabile, iar acasă era destul de complicat să revină inclusiv pentru perioade scurte, trebuia și să se adapteze cerințelor familiilor pentru care muncea.
„Erau zile și nopți nedormite, uneori nu mâncam. Erau familii care nu-ți permiteau să păstrezi mâncarea în frigiderul lor. Trebuia să mănânc fie pe afară, fie în odaie, sub plapumă, ca să nu miroase în casă”, mai spune Noie.
Totuși, greutățile nu l-au făcut să dea înapoi. Știa că cei care achită un salariu se așteaptă la responsabilitate și calitate, așa că s-a concentrat pe asta.
„Eu voiam să muncesc. Mama îmi spunea inițial că sunt timid și nu se știe cum o să mă descurc. I-am răspuns: „Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”. Acum, ea îl sună ca să-i ceară sfatul la nevoie.
Mai mult, Noie a devenit și co-autor al unui ghid pentru îngrijirea persoanelor în etate, astfel încât celor care vin în Israel la munci de îngrijire să le fie mai ușor decât i-a fost lui la început.
Solicitări de la ONG-uri pentru a garanta siguranța îngrijitorilor
Potrivit Ambasadei R. Moldova în Israel, din informațiile de până la război, pe teritoriul acestei țări se aflau 13 mii de moldoveni, dintre care majoritatea implicați în activități legate de domeniul construcțiilor sau de îngrijirea persoanelor vulnerabile.
În primele zile de război, reprezentanții ambasadei susțin că au primit sute de solicitări de la cetățeni cărora agențiile prin care s-au angajat în țară nu le răspund la telefon. Același lucru s-a întâmplat și la Linia fierbinte pentru refugiați și migranți (HRM), un ONG care se ocupă de apărarea drepturilor muncitorilor aflați în Israel.
„Au fost o mulțime de întrebări, evident, pentru că oamenii erau foarte confuzi în ceea ce privește drepturile lor și dacă pot pleca. Dar banii din fondul de la aeroport? Dar ultimul lor salariu? Cu agențiile, este o problemă pe care și noi, ca ONG, o vedem acum, când încercăm să-i contactăm”, menționează Marina Polinovsky, șefa Departamentului pentru Îngrijitori a HRM.
Suplimentar la salariu, angajatorii din Israel transferă o depozitare lunară la un cont bancar pe numele lucrătorului pentru plăți compensatorii și pensii, deținut de către Autoritatea de Imigrare din Israel. Această sumă se eliberează lucrătorului, împreună cu dobânda acumulată și după deduceri legale, la aeroport (se poate solicita și eliberarea fondurilor în contul bancar din țara de origine a lucrătorului) când acesta pleacă definitiv din Israel, imediat la sfârșitul perioadei de ședere în baza vizei cu scop de muncă. Dacă lucrătorul depășește ilegal și nejustificat perioada legală de ședere în baza vizei, el pierde o parte din această sumă acumulată lunar, iar după șase luni de reținere ilegală pierde întreaga sumă.
Ambasada Republicii Moldova a încercat să medieze acest aspect prin discuții cu autoritățile din Israel. Totodată, Linia fierbinte pentru migranți spune că solicită autorităților să ofere siguranță îngrijitorilor.
„Evident, cerem Israelului să se asigure că muncitorii vor avea acces la adăposturi și opțiuni de evacuare în timpul războiului. Acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece angajatorii îngrijitorilor trăiesc în locuri diferite, în condiții diferite, iar în timpul acestui război am întâlnit muncitori care au refuzat să stea într-un oraș care a fost puternic bombardat – și și-au dat demisia”, adaugă Assia Ladizhinskaya, purtătoarea de cuvânt a HRM.
Organizația respectivă afirmă că îi înțelege și îi susține pe îngrijitorii și îngrijitoarele care aleg să meargă acasă. Totodată, pe termen lung, ONG-ul încearcă să obțină condiții mai bune pentru muncitorii care vin în Israel.
„Îngrijitorii migranți sunt foarte importanți pentru noi, mai ales în acest moment și mai ales cei care rămân cu pacienții lor. Noi încercăm să discutăm cu guvernul și să-i convingem să facă niște schimbări care ar ușura viața lor pe termen lung. Sigur că asta nu se va întâmpla imediat, dar sperăm să se recunoască faptul că îngrijitorii sunt cruciali, și nu doar muncitori dispensabili care ating limita de cinci ani și pot fi excluși, așa cum e în prezent”, adaugă Polinovsky.
Conform legislației israeliene, muncitorilor străini li se permite să lucreze în Israel doar temporar, după care trebuie să părăsească imediat țara sau vor fi reținuți și expulzați.