Protestele în masă față de președintele sârb Aleksandr Vučić și asociații săi se apropie la scară de cele care au precedat răsturnarea lui Slobodan Milosevic în 2000. Ce îl amenință pe liderul sârb, cunoscut de mulți ani pentru manevrele sale între Occident și Rusia?
În Belgrad și în cele mai mari orașe ale Serbiei – Novi Sad în nord, Niș în sud și Kragujevac în centrul țării – mii de oameni continuă să manifeste cerând demisia președintelui Aleksandar Vucic, transmite politics.md cu referire la adevarul.ro.
Marea umană umple bulevardele centrale până la refuz, dar totul se întâmplă extrem de pașnic. Unii iau copii și câini cu ei, unii iau o cutie de bere. — Jos Vucic! Locuitorii din Belgrad scandează, purtând o figură de carton a președintelui într-o uniformă de închisoare cu dungi. La fel sunt prezentați și imaginile ministrului de Interne Bratislav Gašić, directorul principalei agenții de informații a țării, Agenția de Securitate și Informații (BIA), Alexander Vulin, și alte câteva persoane din actuala administrație.
Formal, această serie de proteste a început după două cazuri de atacuri armate de la începutul lunii mai, în care au murit 18 persoane, inclusiv copii. Inițial, protestele au fost îndreptate împotriva „culturii violenței” cultivată, conform opoziției, de către stat, dar a căpătat aproape imediat o dimensiune socio-politică. Protestatarii cer demisia nu doar a președintelui, ci și a oficialilor de securitate menționați mai sus, precum și închiderea instituțiilor media care acționează ca „agitatori de agresiune și violență”, în primul rând canalele Pink și Happy TV .(la primul lui Vučić îi place să se adreseze națiunii). Mulți îl acuză pe Vučić că a alimentat în mod deliberat climatul de violență din țară. Metodele autoritare de guvernare ale președintelui, în ciuda popularității sale recente (la alegerile din 2022, Vučić a primit aproximativ 60% din voturi), sunt din ce în e mai puțin mulțumitoare pentru o parte semnificativă a societății sârbe, scrie ediia in rusă a euroepei libere.
Serbia nu mai este un butoi cu pulbere – a explodat
Ca răspuns, autoritățile au pus tunurile asupra oponenților politici. Injurii grosolane la adresa lor se aud chiar și la ședințele parlamentului. Opoziția, însă, își menține terenul. „Nu ne vom vindeca chiar dacă toate armele vor fi confiscate și toți sociopații vor fi întemnițați în timp ce soarta noastră este determinată de cel care a dezlănțuit și a produs acest rău”, a scrie pe Twitter unul dintre liderii opoziției, fost șef al Statului Major al armatei sârbe. Vučić a fost cel care a creat atmosfera aceasta de ură, a declarat pentru The Guardian Marinika Tepich, vicepreședinte al Partidului pentru Libertate și Justiție . „Serbia nu mai este un butoi de pulbere – a explodat”.
Aproape ca în Mexic
Pe măsură ce protestele cresc, ies la suprafață alte povești, dintre care principala se referă la legăturile președintelui sârb cu crima organizată. Un articol al lui Robert Worth din The New York Times Magazine ( NYTM ), publicat la începutul lunii mai, arată că Vučić a folosit bande criminale sârbe pentru a-și consolida puterea.
Articolul spune că, în urma acțiunilor echipei belgiene Europol, care, după îndelungi încercări, a reușit să decripteze mesajele în messengerul Sky ECC, îndrăgit de dealerii de cocaină din Europa, în 2021, liderul grupului de suporteri de fotbal al echipei Partizan Belgrad, Veljko Belivuk și 29 dintre membrii săi au fost arestați. Belivuk a declarat, la o ședință de judecată desfășurată cu ușile închise, că grupul său a fost organizat la ordinul lui Vučić însuși „pentru nevoile statului” – în primul rând intimidarea rivalilor politici și a spus că s-a întâlnit personal cu președintele. „Sprijinul pe care Belivuk și prietenii săi l-au primit din partea poliției și a Ministerului de Interne în ultimul deceniu a fost documentat în mărturii, interceptări telefonice și fotografii. Sugestia că toate acestea s-ar fi putut întâmpla fără știrea lui Vučić provoacă râs în Belgrad”, se notează în articol. „Serbia este acum o țară în care poliția la diferite niveluri și la diferite momente a fost implicată în activități criminale”.
„Nu există niciun politician care ar putea, în circumstanțele actuale, să ajungă la putere la Belgrad fără a se adapta la crima organizată”, notează Daniel Server, profesor la Universitatea Johns Hopkins și expert în Balcani. „Vucic a restabilit autocrația în Serbia și tolerează nu numai bandele din fotbal, ci și crima organizată.
Vučić a spus că articolul NYTM a fost comandat de CIA și a reacționat în maniera lui obișnuită, fără a spune nimic la obiect – „Nu voi fi intimidat și voi lupta pentru țara mea”. Potrivit analistului centrului științific american Robert Lansing Institute (RLI) Arbesa Khodja-Dobrunay,Vučić dă vina pentru eșecurile politicilor sale pe CIA, așa cum Vladimir Putin încearcă să-și prezinte problemele ca provenind dintr-o confruntare cu Occidentul. Strategia lui Vučić de a-și consolida puterea în Serbia, continuă expertul RLI, care implică dependența de grupuri criminale, pare să fie aplicată în nordul Kosovo, unde minoritatea sârbă trăiește compact. „Se spune că aceste bande îi terorizează pe sârbii kosovari care respectă legile Kosovo arzând mașini cu numere de înmatriculare din Kosovo și distrugându-le proprietatea privată”.
Vučić a restabilit autocrația în Serbia și tolerează crima organizată
Proprietarii de grupuri de gangsteri au nume specifice. La sfârșitul anului 2021, Statele Unite au impus sancțiuni împotriva unui grup de sârbi kosovari și unor companii. Cele mai notabile personalităţi vizate la acea vreme au fost Milan Radojcic, vicepreşedinte al partidului sârbilor din Kosovo, controlat de Belgrad, şi omul de afaceri Zvonko Veselinovic, care îl sponsorizează. Americanii îl consideră pe acesta din urmă liderul unui grup infracțional organizat care, pe lângă mituirea politicienilor, se angajează în comerțul ilegal cu arme și droguri, contrabandă cu mărfuri între Serbia și Kosovo.
După cum notează politologul Aleksandar Djokic, clasa politică dominată de sârbi din nordul Kosovo este „profund implicată în activități criminale”, iar structurile informale ale acestei regiuni au devenit efectiv integrate în sistemul politic sârb de când Vučić a venit la putere în 2012. „Sârbii obișnuiți care trăiesc în nordul Kosovo sunt ostaticii lor (precum mexicanii obișnuiți depind de cartelurile de droguri). Li se ordonă să meargă la baricadele pe care le construiesc aceleași structuri criminale: dacă nu sunt de acord, pot fi concediați de la locurile lor de muncă, pe care la controlează oameni din aceste structuri. Când sârbii kosovari din nord au un reprezentant independent, ei scapă de el – din nou, într-un mod similar cu modul în care cartelurile mexicane de droguri reprimă politicienii care nu sunt de acord să coopereze cu ei.
Vucic se teme de o revoluie colorată
Observatorii notează că liderului sârb îi este sincer teamă de o revoluție colorată – dacă ar fi să ne luă, după declarația sa publică că a fost avertizat despre posibilitatea unei astfel de desfășurari a evenimentelor de către „serviciile de informații pritene din Est”, nu este greu de ghicit ale cui. La sfârșitul lunii mai, Vucic a demisionat oficial din funcția de președinte al Partidului Progresist Sârb (SPS), de guvernământ, dar protestele nu s-au oprit. Serbia continuă să tremure, Vučić este deja pregătit să riște alegeri parlamentare anticipate, dar este încă departe de gândul să plece. Recent, președintele a reiterat că în actualul său mandat, adică până în 2027, Serbia „va rămâne pe drumul către UE”. În același timp, liderul sârb evaluează mai bine perspectiva istorică nu a Uniunii Europene, ci a grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), în timp ce raționează aritmetic: „
„Lupul de platină” prietenos
Aleksandar Vučić a respectat de mult și în mod constant principiul universal – nu puneți toate ouăle într-un singur coș. Săptămâna trecută, în sudul Serbiei a început exercițiul comun Platinum Wolf 23 cu NATO, la care iau parte , pe lângă militarii forțelor armate sârbe și americane, unități din Bosnia și Herțegovina, Marea Britanie, Grecia, Italia, Ungaria, România și Macedonia de Nord. Astfel, moratoriul asupra exercițiilor militare cu toți partenerii străini, inclusiv Rusia, declarat de Belgrad anul trecut, la trei zile după invazia rusă a Ucrainei, a fost efectiv încălcat. Predrag Radzic, consilier special al ministrului sârb al apărării, a explicat pentru Kosovo Online că exercițiul Lupului de platină „se desfășoară de mulți ani și face parte din hotărârea strategică a țării noastre de a ridica relația politică dintre Serbia și Statele Unite la un nivel și mai ridicat fără a compromite neutralitatea militară a Serbiei”.
Chiar înainte de începerea manevrelor, consilierul Departamentului de Stat al SUA Derek Cholle i-a mulțumit președintelui Vucic pentru „reluarea angajamentului cu Statele Unite în exerciții militare defensive”. Purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a promis, la rândul său, că va „observa îndeaproape” exercițiile Serbiei cu țările NATO. Partea rusă ar trebui să aibă suficientă experiență în acest sens: încă înainte de începerea războiului din Ucraina, Serbia a efectuat de câteva ori mai multe exerciții cu unitățile NATO decât cu armata rusă. Planul de acțiune pentru parteneriat individual al Serbiei (IPAP)), convenit în 2014, oferă forțelor alianței acces la infrastructura militară a țării. Un acord cu NATO, ratificat de parlamentul sârb, a garantat personalului său din Serbia imunitate diplomatică, scutire de taxe și libera circulație și acces la orice facilități de pe întreg teritoriul.
Există, aparent, elemente mai interesante și nepublice ale relațiilor țării cu partenerii săi din Occident. Potrivit publicației americane Military Watch Magazine , Serbia închide din ce în ce mai mult ochii la faptul că exporturile sale de arme sunt redirecționate prin țări terțe către Ucraina. Cererea de echipamente compatibile cu cele sovietice, pe care Serbia a început să le producă în epoca iugoslavă, a crescut dramatic ca urmare a războiului.
Președintele Vučić, continuă Military Watch Magazine , nici nu a confirmat și nici nu a infirmat transporturile de arme, argumentând doar că acestea au fost intenționate. El a spus: „Nu sunt un prost. Și înțeleg perfect că unele dintre arme ar putea ajunge în Ucraina. Este posibil? Nu am nicio îndoială că este posibil. Dar care este alternativa noastră? Să nu producem? Să nu vindem?” „Permisiunea tacită pentru exporturile de arme către Ucraina ar putea fi văzută ca un mijloc de a reduce presiunea occidentală asupra Belgradului, evitând în același timp reacția publică care ar putea rezulta dintr-un sprijin mai deschis pentru obiectivele blocului occidental, de exemplu, prin aderarea la sancțiuni împotriva Rusiei”, notează revista.
În Rusia, manevrele politice și militare ale Belgradului sunt întâmpinate cu răspunsuri oarecum curioase. Recent, la Moscova a fost dezvelit un monument închinat ultimului dictator iugoslav, Slobodan Milosevic. La ceremonie a participat fiul lui Milosevic, Marko, în vârstă de 49 de ani, care a apărut în public pentru prima dată în douăzeci și trei de ani. În tot acest timp s-a ascuns în Rusia. Milosevic Jr. este căutat de Interpol pentru implicare în crima organizată și ar fi arestat în Serbia, dar cetățenia rusă pe care și-a luat-o îl protejează în mod sigur, noteză svoboda.org