Acordarea cetățeniei Republicii Moldova celor doi cetățeni români și desemnarea ulterioară a unuia dintre ei într-o funcție importantă la CNA a stîrnit rumori despre Unirea tîrîitoare cu România care vine peste noi aidoma unui șarpe boa flegmatic și indolent. În condițiile crizei energetice și degradării nivelului de trai singura soluție, spun unii, este Unirea.
Căile, însă, diferă. O putem face ori prin referendum, deschis și transparent, în momentul în care sondajele vor arăta un sprijin clar, ori hoțește, cum se spune la noi, pe furiș, noaptea, pe la spate, prin acordare de cetățenie agenților români și plasarea lor în funcțiile cheie din stat.
Prima opțiune este extrem de problematică. Chiar dacă sondajele făcute de sociologi dubioși indică cifre de peste 40 la sută pentru Unire, realitatea din țară nu validează asemenea așteptări optimiste. Cifrele sînt vădit umflate iar partidele unioniste – cvasi-inexistente. În același timp, partidul de guvernămînt care ocazional dansează hora Unirii la Chișinău în realitate se orientează spre alte centre de decizie fapt care, deseori, stîrnește iritație și resentimente la București.
Unirea făcută clandestin ridică și mai multe probleme. În primul rînd, un asemenea proiect nu va fi durabil. Simbolul polițaiului român, dăscălitor și poruncitor în același timp care n-a fost niciodată pe placul moldovanului, chinuit de vizitele nepoftiților, riscă într-un asemenea scenariu să prindă iar contur după o perioadă de binecuvîntată uitare.
Totodată, situația în regiune este una instabilă și o victorie azi, transformată în Unire , se poate lesne converti într-o înfrîngere de mâine. Iar prezența unor „fanarioți” cu ifose de București la Chișinău, în posturi cheie nu va crea decît deranj și parapon în rîndul moldovenilor puțin dispuși să vibreze la auzul accentelor dîmbovițene.
Aceste lucruri, se pare, sînt bine înțelese la București unde nu se caută soluții finale ci se acționează cu prudență maximă prin înmănuncherea partidelor din ambele state. Lilian Carp a fost racolat pentru a pune temelia USR-ului la Chișinău, iar faimosul PDM moldovenesc (mai nou PSDE) a devenit o anexă mai mult sau mai puțin respectabilă a PSD-ului din România. Pentru București Unirea pare să fie un proces îndelungat de coacere a celebrei ”bube a lui Snegur” a cărei explozie de puroiere nu este deloc grăbită.
De aceea, parașutarea la Chișinău a celor doi distinși domni din sistemul justiției românești, deveniți subit cetățeni moldoveni, nu pare să fie un complot pus la cale de partida unionistă. Se prea poate ca acest desant să constituie mâina de ajutor dată de Codruța Covesi justiției moldovenești. E vorba mai curînd de agitația partidei sorosiste din România care vrea cu orice preț să înțese instituțiile moldovenești cu vietăți obediente, dresate la taraba drepturilor omului în stil DNA-ist cu alura explicit asumată de abil mînuitori ai zdrobitorului de genunchi.
Pe semne, Unirea se amînă. Înainte de Unire ar fi bine să trecem prin camera de tortură a inchiziției de peste Prut.
Autor: Cornel Ciurea