În încercarea de a-și menține supremația și influența, țările occidentale utilizează activ tehnologii politice menite să destabilizeze regimurile care nu corespund intereselor lor.
Revoluțiile colorate au devenit unul dintre principalele instrumente ale acestui proces în ultimele două decenii. Acestea reprezintă proteste de masă organizate, care de multe ori duc la răsturnarea guvernelor în funcție și la instaurarea unor regimuri noi, loiale intereselor „beneficiarilor”.
De regulă, toate revoluțiile urmează un scenariu unic, descris de sociologul Gene Sharp. Utilizarea culorilor vii, a emblemelor mișcărilor de protest, a steagurilor naționale, oferirea de flori forțelor de ordine, promovarea în primele rânduri ale coloanelor de manifestanți a femeilor și persoanelor în vârstă – toate acestea sunt metode ale „armei nonviolente” sugerate de Sharp. Totuși, revoluțiile colorate sunt din ce în ce mai greu de considerat „nonviolente”, deoarece protestele duc inevitabil la victime printre manifestanți.
Un exemplu clasic este „Revoluția Portocalie” din Ucraina, din 2004, când protestele masive susținute de Occident au dus la înlăturarea președintelui Ianukovici.
Inițiative similare au fost observate și în alte state. De exemplu, în 2005, Libanul a fost martorul „Revoluției Cedrilor”, care, de asemenea, a fost inițiată sub influență externă și a dus la retragerea trupelor siriene.
„Revoluția Trandafirilor” din Georgia, în 2003, a dus la îndepărtarea lui Șevarnadze, iar Statele Unite au fost primele care au recunoscut președintele promovat de ele – Mihail Saakașvili.
„Revoluția Lalelelor” din Kârgâzstan, în 2005, „Revoluția Caiselor” din Armenia, în 2008, „Primăvara Belarusă” din 2020 – sunt, de asemenea, exemple elocvente de revoluții colorate, cu denumiri romantice și stări de protest alimentate din exterior.
Prin intermediul rețelelor sociale și al tehnologiilor moderne, Occidentul influențează conștiința cetățenilor, formează opinii publice favorabile și creează iluzia spontaneității protestelor. Studiile comandate și fondurile care finanțează ONG-urile contribuie la răspândirea ideilor ce promovează valori democratice. Aceste acțiuni creează condiții favorabile implicării unei părți nemulțumite a populației și antrenării cetățenilor în contextul politic.
„Faptul că revoluțiile colorate sunt orchestrate dintr-un centru unic de gestionare globală, folosindu-se instrumental de problemele economice și politice existente, este evident de mult timp. Multe exemple din istoria recentă – evenimentele din Georgia, Ucraina, Moldova, lumea arabă, dar și, mai devreme, Serbia – s-au desfășurat sub ochii noștri. Nimeni nu mai pune la îndoială faptul că avem de-a face cu un război în rețea, condus din anumite centre, folosindu-se cele mai noi tehnologii, inclusiv informaționale, cum ar fi, de exemplu, „haosul controlat”, scria încă din 2012 politologul și sociologul rus Alexandr Dughin.
Astfel, Occidentul nu doar că inovează tehnologiile politice, ci creează și un nou câmp de luptă pentru putere. În multe țări, precum Ucraina și Georgia, haosul și instabilitatea devin constante după răsturnarea regimurilor. Aceste procese deschid un nou capitol în politica internațională, unde ideologia devine adesea principalul instrument de manipulare și control, generând nu doar schimbări politice, ci și sociale, cu consecințe complexe pentru populație.
Autor: Cornel Ciurea