Cetățenii Republicii Moldova vor decide în curând asupra viitorului democrației lor și asupra alinierii cu Europa și lumea occidentală. Letonia, împreună cu celelalte state baltice – Estonia și Lituania – au luat această decizie în 1990, când și-au recâștigat independența. Declarațiile aparține fostului președinte al Letoniei, Egils Levits.
Potrivit lui Egils Levits, în timp ce Letonia era încă sub ocupația sovietică, țara a luptat activ pentru prăbușirea Imperiului Sovietic, care devenise o „închisoare a națiunilor” sub control rusesc.
„Și am reușit. Astăzi, aproape două generații mai târziu, Estonia, Letonia și Lituania sunt națiuni stabile și prospere.
De 20 de ani suntem membri egali ai Uniunii Europene. Participăm activ la deciziile politice și economice ale Uniunii, ajutăm la formarea compromisurilor între statele membre ale familiei europene și contribuim la dezvoltarea politicii externe a UE”, declară ex-președintele Letoniei.
Democrația trebuie apărată
Oficialul susține că acum oamenii sunt mândri de alegerea clară pe care au făcut-o pentru Europa atunci și sunt mândri că au continuat pe acest drum, indiferent de guvernul sau coaliția aflată la putere.
„Astăzi, generația noastră tânără nici nu își poate imagina să nu fie parte integrantă a Europei. Oamenii s-au obișnuit cu creșterea economică, securitatea, statul de drept și democrația, și consideră aceste realizări ca fiind ceva firesc. Oamenii din Estonia, Letonia și Lituania nu vor să se întoarcă; nu doresc niciodată să trăiască din nou în umbra unei Rusii autocratice și agresive”, subliniază Egils Levits.
Cu toate acestea, oficialul leton spune că această dezvoltare nu a fost și nu este deloc inevitabilă. În primul rând, el susține că au fost necesare reforme radicale și adesea dureroase pentru a o realiza.
„Oficialii corupți – fie că erau birocrați, judecători, procurori sau politicieni – au trebuit să fie înlăturați din funcții. Oligarhii care încercau să controleze statul au trebuit să fie confruntați. Legile au trebuit aduse la standardele Uniunii Europene.
În același timp, noii oficiali, judecători și procurori au trebuit să fie verificați înainte de a-și prelua funcțiile. Statul nu putea tolera vechile rețele corupte din aparatul său. Întregul sistem educațional a avut nevoie de modernizare. Inițial, situația economică – mai ales pentru pensionari – era gravă până când reformele au început să producă efecte.
Cu toate acestea, voința colectivă a societății – dincolo de liniile de partid – a ajutat la depășirea acestor provocări și la realizarea reformelor dificile. Statutul de candidat pentru aderarea la UE al Letoniei a durat șase ani, din 1998 până în 2004. Abia atunci am fost pregătiți să ne alăturăm Uniunii Europene și să începem ascensiunea noastră economică în mod serios. Aceasta a adus, de asemenea, stabilitate politică și o desprindere definitivă de Rusia”, susține fostul președinte al Letoniei.
În al doilea rând, oficialul spune că forma actuală de guvernare, democrația și statul de drept, dar și modul de gândire occidental, orientarea noastră către Europa, nu sunt pe placul Federației Ruse. El menționează că Rusia încearcă, prin diverse mijloace deschise și ascunse, să influențeze și să manipuleze opinia publică în toate democrațiile occidentale, în special prin intermediul rețelelor sociale.
„Exploatează libertățile democratice pe care noi le garantăm. Totuși, datorită experienței noastre istorice, în Estonia, Letonia și Lituania putem recunoaște astfel de încercări manipulative mai rapid decât unele democrații mai vechi din Occident”, spune el.
Egils Levits afirmă că Letonia a fost prima țară europeană care a închis platformele media și de internet de propagandă rusească.
„Multe alte națiuni europene au urmat exemplul. Curtea Europeană de Justiție a confirmat aceste contramăsuri. Democrația garantează libertatea de exprimare, dar nu și propaganda externă masivă anti-democratică.
Democrația nu trebuie să fie lipsită de apărare și neajutorată. Nu ar trebui să tolereze activități care urmăresc abolirea democrației sau a suveranității naționale. Această noțiune de „democrație militantă” a apărut după al Doilea Război Mondial ca răspuns la faptul că, în 1933, naziștii din Germania au câștigat alegerile folosind libertățile democratice și ulterior au abolit democrația pentru a stabili o dictatură sângeroasă.
Aceasta înseamnă că o democrație stabilă trebuie să fie capabilă să recunoască amenințările reale și să acționeze în consecință. Desigur, proporționalitatea trebuie să fie întotdeauna respectată”, a mai declarat Egils Levits.
Am primi cu sinceritate Moldova
Conceptul de „democrație militantă” a fost confirmat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. A fost discutat la Congresul Curților Constituționale Europene, care a avut loc pentru prima dată în acest an la Chișinău, demonstrând apartenența Moldovei la cadrul juridic european, susține fostul președinte al Letoniei.
El spune că Republica Moldova nu trebuie acum să înceapă de la zero. Potrivit oficialului, de la obținerea independenței și, în special, în ultimii patru ani, Moldova a făcut progrese mari în consolidarea statalității și democrației sale.
„Acesta a fost fundamentul pentru ca Moldova să primească anul trecut statutul de candidat de aderare la UE. Estonia, Letonia și Lituania au jucat un rol semnificativ în convingerea celorlalte state membre de angajamentul și capacitatea Moldovei de a continua pe acest drum.
Am primi cu sinceritate Moldova ca membru al Uniunii Europene în viitorul apropiat. Pentru Letonia, faza de candidatură a durat șase ani – deși avea o poziție de pornire ceva mai bună. Acesta nu este un proces imediat, dar nici unul excesiv de lung. A fost o perioadă de reforme neobosite și direcționate.
Noi, în Europa, sperăm că poporul Republicii Moldova va continua pe acest drum al reformelor și al dezvoltării naționale – îndepărtându-se de trecutul său colonial sovietic și îndreptându-se către Europa. Împreună vom fi mai puternici”, a mai declarat fostul președinte al Republicii Letonia.
Egils Levits este fostul președinte al Republicii Letonia (2019-2023). Fost judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (2004-2019) și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1995-2004).