Autoritățile moldovene nu susţin sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse. Ministrul moldovean de externe, Nicu Popescu, a declarat că economia, sistemul energetic dar și componenta etnică a locuitorilor dintre Prut și Nistru, sunt prea vulnerabile pentru a adera la sancțiunile la care participă ţările membre UE şi Statele Unite.
În condițiile în care autoritățile legitime de la Kiev au câștigat războiul propagandistic contra Federației Ruse, nu m-am așteptat ca decidentul politic moldovean să ia această grea și delicată decizie.
Motivația este mai degrabă politică, mai puțin economică. În anul 2021, exporturile moldovene în UE au deținut o pondere de 61,1 la sută din totalul acestora înregistrând 1919,4 milioane dolari SUA (cu 17,0% mai mult comparativ cu anul 2020). Pe de altă parte, statisticienii moldoveni au constatat că exporturile de mărfuri destinate statelor membre CSI au înegistrat în anul 2021 o descreștere cu 0,5 la sută față de anul 2020 fiind la cota de 14,8 la sută.
Cel mai probabil, decizia luată ține de existența pe teritoriul statului moldovean a regiunii transnistrene.
Nu sunt specialist în dreptul internațional dar înțeleg că neutralitatea unui stat poate fi atinsă prin trei mijloace, a mic, țara este departe geografic de subiecții unui conflict, deci o doare la bască, b mic, cineva, major în regiune, îi garantează această neutralitate și o protejează, c mic, statul respectiv are forța armată necesară să descurajeze un atac militar.
Teritoriul dintre Prut și Nistru nu dispune de mijloacele enumerate mai sus. Și are totuși legiferat în Constituție statutul de neutralitate. Probabil pentru că, în anul 1994, data adoptării Constituției Republicii Moldova, ecourile conflictului transnitrean erau încă foarte vii, iar autorii au înțeles că Moldova dintre Prut și Nistru este amplasată la o confluență de interese geopolitice.
Neutralitatea statului moldovean este direct legată de rezolvarea conflictului de pe Nistru și starea în care se află acesta. Toți decidenții politici de la Chișinău au conștientizat, în cei 30 de ani de la declararea independenței, legătura cauză/efect a existenței conflictului înghețat – nici o majoritate politică din legislativul moldovean nu a avut vreodată un discurs care să sugereze posibilitatea renunțării la regiunea transnistreană.
Discursul pacificator pe la Chișinău care a încercat/încearcă să împace capra cu varza pleacă din dorința autorităților de la Chișinău de rezolvare a acestui conflict. Sigura plus valoare pe care o deține statul moldovean se datorează experienței pe care o are în negocierea unui statut special pentru regiunea separatistă în componența lui teritorială și menținerea conflictului în stare înghețată.
Nu pot să nu constat, o relativă deschidere față de autoritățile de la Chișinău și o prudența în exprimare pe care o îmbrățișează, de la începutul războiului din Ucraina, decidentul de la Tiraspol.
Au existat/există puternice semnale din partea puternicilor zilei care au sugerat o formă federală de rezolvare a conflictului de pe Nistru. Spre care autoritățile moldovene de ieri și de astăzi se îndreaptă foarte prudent.
Cel mai probabil, tot această formă va fi folosită după încetarea războiului din Ucraina.
Autor: Victor Nichituș