Fanii noii guvernări au încremenit în așteptarea rezultatelor bune, promise solemn de trei ori. Ei reacționează violent la orice încercare de critică a guvernului proaspăt instalat, repurtând biruință după biruință pe rețelele de socializare în lupta de a se apăra ca de muște de orice idee îndrăzneață, neaprobată la Palat. Nu, nu-i vorba de cele 100 de zile de răgaz, un fals inventat de ipocriții elitei politice, despre care majoritatea celor amețiți de victorie nu prea au idee. E un instinct, mai curând, care pare să aibă aceiași origine fiziologică cu reacția de a-și apăra puiul nou născut a unor vietăți cu bot decadent .
Fanii Maiei nu-și permit să bârfească puterea, cum o fac, de regulă moldovenii, să-i dea cu palma peste obraz, cum o fac francezii, ori s-o preseze metodic prin control popular, cum obișnuiesc elvețienii. Puterea noastră este acum o Mioară hrănită cu iarbă grasă și păzită de dulăi răi, cu scopul de a ajunge oaie de muls. Se uită, însă, de formula sacră a puterii: oaie ea ajunge mereu, dar mulși de fiecare dată suntem noi! Neghiobia și isteria luate la un loc au acum un nume lung de zeu: „Putere onestă și neprihănită!” S-a mai întâmplat cu noi asemenea năzdrăvănii? Da, chiar nu demult, în vara lui 2009…
Numai că prostia, ca și noua putere, nu are memorie instituțională.
Autor: Valeriu Reniță