Fiecare campanie electorală activează aceleași probleme ale sistemului electoral din Moldova. Problema principală este respectarea drepturilor electorale ale cetățenilor. Cu această dilemă electorală se confruntă nu doar Republica Moldova, dar și țările europene dezvoltate, precum Statele Unite, care uneori sunt luate ca exemplu al democrației și libertății. Însă fiecare scrutin de alegeri se confruntă cu problema nerespectării drepturilor electorale ale cetățenilor, mai ales celor aflați peste hotare.
Statele Unite ale Americii:
În toate rapoartele sale din 2002, Biroul pentru Instituțiile Democratice și Drepturile Omului OSCE, citează multe exemple de încălcări masive ale drepturilor electorale. În special, autoritățile americane sunt sfătuite să rezolve problema restricționării disproporționate a votului activ al unor categorii întregi de cetățeni americani, să asigure accesul adecvat al observatorilor internaționali la procedurile electorale și să rezolve alte probleme importante ale organizării procesului electoral.
Înregistrarea alegătorilor a fost efectuată cu numeroase încălcări ale drepturilor cetățenilor. La începutul anului 2012, unul din cinci americani nu era pe listele electorale; informațiile despre 24 de milioane de alegători erau eronate; 2,75 milioane de cetățeni au fost înregistrați simultan în mai multe state. Există, de asemenea, aproximativ 1,8 milioane de suflete moarte pe liste. Statele Unite nu au un singur registru al alegătorilor, inclusiv majoritatea statelor.
România:
Pentru alegerile din noiembrie 2008 în Parlamentul României, secțiile de votare de pe teritoriul Republicii Moldova au fost deschise doar la Ambasada și Consulatul României, deși se știe că aproximativ 100 de mii de persoane au cetățenie română.
Israel:
Alegeri parlamentare în Israel (10 februarie 2009). Din aproximativ 5 milioane de alegători din această țară, aproximativ 650 de mii sunt în străinătate. În același timp, guvernul israelian s-a opus deschiderii secțiilor de votare în afara ambasadelor și consulatelor (aproximativ doar 100 în întreaga lume).
Majoritatea refuzurilor de a deschide secții adăugătoare sau în afara ambasadelor și consulatelor este argumentat prin necesitatea majorării bugetului alocat pentru alegeri și de făcut această modificare cu 3-6 luni până la data alegerilor. Existența fondului de rezervă și ridicarea acestei teme din timp ar rezolva această problemă. Însă în majoritatea cazurilor toți politicienii, inclusiv din opoziție, sau cei ce mizează pe votul din străinătate își aduc aminte de respectarea drepturilor diasporei doar în campanie electorală, cu 1-2 luni până în ziua alegerilor. Ceea ce pune Comisia Electorală Centrală într-o dilemă între posibilități și dorință electorală, între partea financiară și respectarea Constituției.
Problema votului în străinătate rămâne relevantă la următoarele alegeri parlamentare și va rămâne o discuție „deja vu” atât timp cât politicienii vor fi interesați de diasporă doar în scopuri electorale. Atunci când fiecare politician din opoziție sau guvernare zilnic își va aminti de drepturile fundamentale electorale ale cetățenilor și vor începe să rezolve problemele din timp, ținând cont de obligația statului de a proteja drepturile și libertatea fiecărui cetățean, cum și a cetățenilor de pe teritoriul țării (Transnistria, Găgăuzia) așa și a fiecărui moldovean din afara țării.
Lucrul sus menționat nu va rezolva această problemă dar va majora credibilitatea statului în fața cetățenilor, credibilitatea politicienilor în fața alegătorilor, ceea ce va micșora numărul încălcărilor drepturilor cetățenilor.
Ultimele alegeri din SUA, etalon al democrației, au arătat că sistemul electoral sau votul prin corespondență nu sunt perfecte și pot nu doar dezbina societatea, dar poate duce chiar la victime și scăderea încrederii cetățenilor în sistemul electoral.
De fiecare dată când politicienii își amintesc de diasporă doar în campanii electorale arată interesul strict personal politic de a obține voturi din acest bazin electoral și de a uita de acești cetățeni pe următorii patru ani.
În teoria ideală, partidele și politicienii ar colabora cu diaspora pe parcursul perioadei preelectorale și își aduc aminte de drepturile acestor cetățeni și în afară campaniei electorale. Iar statul, indiferent de culoarea guvernării, să facă tot posibilul pentru protejarea drepturilor acestor cetățeni și nu din interes electoral, ci din interesul de a prezenta Republica Moldova ca un stat dezvoltat și democratic.