Cel mic și slab are nevoie de multă înțelepciune în comportamentul său față de interesul și proprietatea celui mare și puternic. De multă înțelepciune și de o inteligență aparte pentru a-și exprima verbal comportamentul, dacă îl raportăm la relațiile între țări, cum ar fi, bunăoară relația între Moldova și Rusia. Cred că pentru asemenea cazuri anume există versetul biblic, care spune să întorci și obrazul stâng, dacă ești pălit peste cel drept. Pare umilitor să fii lovit repetat peste față fără a te opune, dar asta e datoria minimă celui, care te poate doborî, pentru că nu ai puterea potrivită a replicii.
Moldovenii mai spun „capul plecat sabia nu-l taie” și câte unul mai îndrăzneț, dar și mai nesăbuit dintre noi, încearcă să demonstreze în pofida experienței istorice că noi am putea avea un altfel de comportament, numit în filosofia mediocrilor mai demn, pentru că vezi bine, există atâtea înțelegeri și hârtii semnate de marile puteri, care ne dă dreptul să stăm la o masă cu ei! Numai că statele puternice au semnat aceste documente, întâi și întâi, în interesul lor, iar echitatea în accepția celor mari se exprimă fără dubii prin dictonul “Ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite unui bou!”
Vulgar vorbind, în problema Crimeii diplomația moldovenească trebuie să aibă ciocul mic. Când președintele Maia Sandu a purtat prima negociere cu rușii, adică cu trimisul Kremlinului Kozak, privind un preț bun pentru gaze, toți am înțeles și am acceptat, că ea și-a pus la bătaie obrazul drept, pentru că nu ceri “ocupantului” favoruri. Când președintele nostru merge la Kiev, ca să discute cu neprietenii Rusiei statutul Crimeii, toți cei care au înțeles și acceptat raportul dintre problema gazelor și problema retragerii trupelor rusești din Transnistria, se așteaptă ca Maia Sandu să tacă, doar atât.
Maia Sandu n-a vrut să închidă gura, s-a încăpățânat să nu întindă stângul, după ce acceptase public să fie lovită peste dreptul. De ce? Pentru că că s-a dat în dosul promisiunilor marilor puteri occidentale. O fi uitat sfetnicii președintei noastre de experiența mai veche a moldovenilor, au uitat că Ștefan s-a ales din tot ajutorul promis de papistași în lupta contra Porții Otomane doar cu prestigiosul nume de “Atlet al Creștinătății”. Atunci există la îndemână un exemplul mai proaspăt, al “atletului statului capturat”. Câte n-a făcut săracul pentru Occident, de la interdicția posturilor TV rusești, până la darul Stadionului republican. Și cu ce s-a ales? Cu același lucru cu care s-a ales președintele ucrainean Zelenski, vrând să se bage în relațiile dintre Putin și Merkel.
Editorial de Valeriu Reniță