Precizare necesară pentru gândul din titlu: poate învinge oricine dintre contracandidații care va ajunge, firește, în turul II. După ce Irina Vlah și Natalia Morari au declarat că s-au decis să participe la alegerile prezidențiale, îi avem aliniați la start, în afară de cei doi numiți, pe următorii candidați: Ion Chicu, Vladimir Filat, Andrei Năstase, Maia Sandu, Alexandru Stoianoglo, Tudor Ulianovschi, Renato Usatîi – deci, nouă, luați împreună.
Un politolog de notorietate, foarte încrezut în sine, a riscat să arunce în discuție un pronostic destul de îndrăzneț: singurul contracandidat în stare să lupte egal la egal cu Maia Sandu este Igor Dodon, dar fiindcă Dodon s-a retras în favoarea lui Stoianoglo, putem s-o felicităm anticipat pe actuala președintă cu al doilea mandat în buzunar. Previziunea e cu atât mai hazardată cu cât politologul n-a dorit să ia în calcul alt contracandidat în afară de Stoianoglo, iar ultimului i-a dat papucii, pe motiv că rar un moldovean ar vota un găgăuz în calitate de președinte.
Nu e neapărat să stai strâmb ca să judeci drept, cum o face prezicătorul nostru. Totuși, dacă ne-am folosi de instrumentele de măsurare a victoriei pe care ni le propune, am fi în drept să spunem și noi, ca în fotbal, că mingea e rotundă și, deci, numai fluierul de final poate anunța învingătorul. Politologul nostru pornește în calculele sale de la ratingul candidaților înainte de intrarea în competiție, care sugerează că cea mai bună cotație o are de departe Maia Sandu, iar următorul – cu jumătate din nota ei – este Dodon, care tocmai a părăsit competiția. Numai că înainte de turneul final Euro-24, printre favorite se numărau Franța și Italia, conform specialiștilor, alături de finalistele Spania și Anglia. Ce s-a întâmplat?
Se întâmplă că adevărata forță a participanților în competiție și susținerea lor de către fani se poate calcula real nu atât până la, cât în timpul întrecerii. Iată un simplu exemplu de rezultat care se repetă de la alegeri la alegeri! Dacă întrebi de atitudinea moldovenilor față de România, mai mult de jumătate de cetățeni dă un răspuns pozitiv. Dacă întrebi de atitudinea față de unirea cu România, în general, în jur de 30 la sută afirmă că ar fi pentru. Dar partidele pro-unioniste obțin în alegeri, adică nemijlocit în competiție (atunci când se face cu adevărat alegerea, nu la modul prezumtiv) nu mai mult de 3-5 la sută.
Vlah a declarat azi, și o putea spune oricine dintre candidați, că moldovenii au ajuns să trăiască extrem de prost. Printre cauzele calității proaste a vieții ea a numit instaurarea dictaturii, exodul cetățenilor (peste 200.000 în anii de cârmuire a Maiei Sandu), datoria de stat (a depășit 100 de miliarde de lei), degradarea educației și justiției, retragerea investitorilor din țară și discriminarea teritoriilor locuite compact de cetățeni cu alte viziuni decât ale guvernării. Oricum s-ar suci și s-ar învârti actuala președintă, în timpul scurt rămas până la alegeri, situația nu va putea fi schimbată. Deci Maia Sandu urmează să fie negreșit taxată pentru catastrofa la care a adus țara. Mai puțin contează cine va fi următorul președinte, important este să fie pedepsit vinovatul – așa a judecat întotdeauna moldoveanul simplu.
Prin urmare, numai un candidat vândut puterii nu se poate folosi de aceste avantaje politico-economice. Maia Sandu poate câștiga aceste alegeri numai prin metode ilegale, perverse, pentru că a demonstrat deja că are în mâini pâinea (justiția) și cuțitul (CEC-ul).