Ca să nu zică prim-viceministrul Kulminski, că îl consider de prost, pentru că nu-l consider nici pe dânsul nici pe ceilalți colegi ai lui de guvern, mă grăbesc să declar, că “îngust la minte” înseamnă în acest context “lipsiți total de experiență în arta guvernării”. A te apuca de ceva, ce nu cunoști cu desăvârșire nu e un păcat, ci e un risc, iar un risc la prima etapă seamănă uneori a prostie și dacă riscul nu e justificat, știți cum e… Ar fi fost bine ca majoritatea covârșitoarea a miniștrilor să fi condus în viața lor măcar cu trei persoane, dar în activitățile ONG-lor elitare contează mărimea grantului și măreția scopului propus, mai puțin experiența managerială.
Guvernul s-a lățit considerabil, adică a crescut numeric cam cu 41 la sută la o primă socoteală, luând în considerare și prezența prin lipsă a bașcanului (tradiție încetățenită de Maia Sandu), precum și slăbiciunea doamnei Gavriliță pentru viceminiștri (par într-adevăr prea deși!). Noul guvern mai sfidează o dată, și bine face, mitul propagat mai ales în perioada sovietică, precum că moldovenii ar fi un popor harnic. Pe dracu! Abia muncind peste hotare au înțeles compatrioții noștri ce înseamnă munca dedicată. Oricum, lățirea guvernului Gavriliță mult peste precedentele, care erau destul de eficiente (cică furau, dar nu uitau să mărească pensiile și să construiască drumuri), ne trimite la gândul că tinerilor miniștri pro-europeni le este mai aproape principiul de muncă băștinaș: unul cu sapa și trei cu mapa.