Pentru moldoveni, participarea propriului președinte la anuala Conferință de Securitate de la Munchen, reprezintă un motiv de mîndrie – cu această ocazie și moldovenii pot fi (măcar imaginar) furnizori de securitate și contribuie cu un modest dar totuși prinos la stabilirea unei lumi mai bune. Aflîndu-se alături de prietenii occidentali, sub lumina orbitoare a reflectoarelor, președintele moldovean poate să critice aranjamentele nedrepte din regiune, să clameze după dreptate, să ceară retragerea trupelor ruse și reintegrarea țării potrivit normelor internaționale.
Trebuie să recunoaștem că nu toți președinții moldoveni s-au bucurat de asemenea favoruri de a vorbi de la tribuna oficială a Conferinței de la Munchen. În calitate de ”răsfățata” Occidentului, Maia Sandu a avut, însă, acces la tribună, în cadrul unui panel, și a vorbit despre problema corupțuiei din Moldova. În mod oarecum tradițional, președintele Moldovei consideră că toate problemele țării derivă din mizerabila înclinație a moldovenilor spre îmbogățire ilicită. Acest fapt a și fost comunicat înaltului public.
Nu toată lumea a rămas satisfăcută de o asemenea abordare. Comentatorii sesizează o vădită încremenire ideologică a președintelui Sandu care vorbește doar despre ce se pricepe și evită subiecte incomode și periculoase, precum cele legate de conflictul transnistrean. E vorba chiar de un anumit blocaj psihologic al președintelui moldovean. Maia Sandu recurge la strategii de refulare a temelor legate de situația tensionată din regiune pentru că tot acest zbucium regional îi distorsionează propria imagine clădită despre lume – un loc destul de agreabil care poate fi viciat doar de corupție. Războiul și conflictele înghețate nu se prea integrează în acest tablou.
Nu sînt deloc convins că această politică a struțului este una rațională chiar dacă, în condițiile actuale, ea ne permite să stăm cumva deoparte. Prin neridicarea temelor fierbinți, președintele Sandu a etalat neutralitatea și neimplicarea fapt care are, cel puțin, darul să nu irite Rusia aflată la hotarul de est al Ucrainei cu trupele pregătite de atac. Am tăcut, n-am iritat, în definitiv, ”capul plecat, sabia nu-l taie” – poate Maia Sandu s-a gîndit și la asta. Atunci cînd bărbații discută despre război, femeia ar face, probabil, bine să vorbească despre plăcinte și sărmale. Decît să lupți și să te împotrivești, e de preferat să aștepți învingătorul cu un burlui de vin.
Conferința de la Munchen ne-a arătat și un alt tip de discurs care a contrastat izbitor cu cel al președintelui moldovean. Cuvîntarea lui Zelenski, cu trimiteri clare la pilde din perioada celui de-al doilea război mondial, atunci cînd Occidentul a preferat să se gudure în fața lui Hitler în speranța îmblînzirii lui, a arătat o altă mentalitate – alarmistă, poate chiar intrată în panică, exasperată de amenințările în creștere ale rușilor și lentoarea cu care occidentalii îi sprijină pe ucraineni. Din reproșurile voalate adresate occidentalilor se citea o supărare sinceră și vibrantă a președintelui ucrainean față de lipsa de solidaritate pentru cauza ucraineană.
Zelenski a refuzat să dea o listă a prietenilor Ucrainei pentru că, după cum a spus el, ”…nu vrea ca unor țări să le fie rușine. Dar asta e treaba lor, astea-s țările lor, asta e carma lor, asta e pe conștiința lor”. La cine oare s-a referit? Din context, înțelegem că e vizată Germania, care a contribuit doar cu 5000 de căști și refuză să doneze armament Ucrainei. Probabil, e vorba și de Franța. Lista supărărilor poate să includă și SUA care nu se grăbesc cu aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Sîntem în drept să credem, totuși, că există în Ucraina și o dezamăgire legată de acțiunile Moldovei, care cu capul îngropat în pămînt se face că plouă și vorbeste despre sexul îngerilor.
Poate din această cauză n-am fost deloc fericit că Maia Sandu a făcut act de prezență la Munchen. Este adevărat că nu le cerem liderilor noștri să se înveșmînteze în roba eroilor războiului de pe Nistru și prin sfidarea rușilor să se plaseze fără preget de partea Ucrainei. Prea mari sînt riscurile și prea nesiguri sînt prietenii noștri. Dar să te prezinți la Munich și să vorbești despre sexul îngerilor în condițiile în care în vecinii tăi se pregătesc de un război care nu poate să nu te înghită, mi se pare de-a dreptul strigător la cer.
Mai bine, în aceste condiții, să refuzi invitația sub pretext de covid și să te duci la o întîlnire cu blogherii și aplaudacii de serviciu. Așa cum a procedat, de altfel, Maia Sandu cînd a fost invitată la samitul CSI.
Autor: Cornel Ciurea