Inițiativa socialiștilor de a crea o platformă națională pentru discutarea unui proiect de lege privind neutralitatea țării este în măsură să pună punct discuțiilor interminabile despre felul în care asigurăm securitatea țării. O asemenea lege ar limpezi articolul 11 al Constituției și ar stabili clar în ce condiții și cum pot fi aplicate principiile neutralității. În condițiile unui război în vecinătatea noastră, tranșarea disputelor cu privire la asigurarea securității ar calma actorii internaționali înfierbîntați și ar diminua substanțial din riscurile legate de veșnica tentație moldovenească de a călca pe ”grebla ucraineană”, adică de a cere aderarea la NATO.
Unii îmi vor riposta că Moldova niciodată nu a solicitat acest lucru iar poziția retrasă și neagresivă a Chișinăului în ccondițiile evenimentelor din Ucraina reiese în mod firesc din statutul de neutralitate proclamat de Constituție. Aș spune că lucrurile stau de-a dreptul pe dos – de mai mult timp, forțele proocidentale din Moldova erodează din interior fundamentele neutralității consfințite constituțional și împing treptat țara spre o apropiere cît mai accentuată de NATO. Doar invazia rusească în Ucraina a fost în măsură să trezească în guvernarea actuală instinctul de conservare. Printr-un un gest înfrigurat, plin de teamă, Chișinăul a decis să facă trimitere la neutralitate, folosind acest pretext pentru a nu se ralia la sancțiuni împotriva Rusiei.
Această recunoaștere a propriei orbiri a dreptei prooccidentale s-a facut cu jumate de gură și fără a admite erorile comise pe parcurs – intensificarea cooperării militare cu Occidentul, deschiderea unor centre NATO de comunicare, lipsa unui echilibru militar în desfășurarea aplicațiilor și, deloc neglijabil, diluarea conceptului de neutralitate pînă la inconsistență prin interpretarea găunoasă dată de Curtea Constituțională în 2017 potrivit căreia Moldova poate să ia partea cuiva într-un conflict ” dacă participarea la sistemul de apărare regional va proteja țara și populația mai eficient decât neparticiparea”. Acest nonsens politic, promovat în mod perfid de fosta componență a Curții, semnifică că o țară neutră ca Moldova poate să adere la orice bloc militar dacă va considera necesar acest lucru. Vă puteți imagina la cee riscuri mari s-ar fi expus Moldova în cazul în care mergea pe această idee!?
Acum, însă guvernarea a făcut stînga împrejur și repetă cu tenacitate refrenul ”că sîntem neutri” – nu ne băgăm, nu oferim, nu aplicăm. Tac însă și nu se sumețesc o sumedenie de susținători ai regimului cărora nu le vine la îndemînă să recunoască că neutralitatea a fost singura idee bună în măsură să ne asigure câine câinește o anumită liniște lăuntrică în aceste clipe grele. Subliniem, în acest context că fără a fi sub nici o formă ”salvați” de cruzimea războiului și suportînd o parte (minimă, totuși) de consecințe nefaste, putem nutri speranța în continuare că datorită acestei idei nu vom fi trecuți prin foc și sabie.
Ne întrebăm dacă există în rîndul guvernanților dorință reală să discute la modul serios consolidarea princiului constituționalității, propusă de socialiști sau e vorba de o concesie de moment, făcută sub imperiul conjuncturilor, pentru ca ulterior să se revină la tactica unei subversive demolări a neutralității. Tăcerea ortacilor puterii din societatea civilă și atacurile structurilor statului asupra unor lideri de opinie și mijloace mass media ne sugerează ideea că partea adversă nu s-a resemnat definitiv și clocește în surdină visul unei reveniri la politica dezechilibrată a ”neglijării neutralității”.
Problema e că s-ar putea ca această revenire să nu mai fie posibilă. În cazul în care Ucraina va accepta statutul de neutralitate (și, eventual, de demilitarizare) ca o condiție a încheierii războiului, mințile zvăpăiate de la Chișinău vor fi silite să se potolească și să uite definitiv de NATO. În mediul occidental, deja se aud regrete exprimate de oficialități sus-puse care acceptă că promisiunile oferite de către NATO Ucrainei și Georgiei au fost acțiuni hazardate și provocatoare. Dacă lucrurile stau anume astfel atunci nu cred că puterea actuală ar avea motive să se fandosească și să respingă oferta socialiștilor. Cu cît mai repede se vor așeza cu toții să discute prevederile unei noi legi privind neutralitatea cu atît mai sigur ne vom simți noi în această lume zbuciumată.
Autor: Cornel Ciurea