Dan Perciun, omul cu mânecile cămășii mereu suflecate, ceea ar trebui să sugereze hărnicie afișată, a făcut într-un filmuleț (versiunea text așa și nu a mai apărut!) totalurile “Săptămânii Educației”, care a avut loc în perioada 22-28 aprilie curent. Aflat la câțiva pași de încheierea unui mandat de guvernare nereușit, Ministerul învățământului și-a pus scopul să demonstreze prin această măsură propagandistică, că PAS nu numai optimizează, adică demolează școli și universități, ci și mai edifică câte ceva.
Parfumul măsurii e un proiect gigant, de fapt un plan sucit, care i-ar lua oricărei guvernări cel puțin 10 ani, dar nu pentru a fi implementat, ci – îngropat, ca orice utopie, ori inepție. De când a intrat în pâinea ministerială Perciun umblă, ca și cocoșul după punguța cu doi bani, să convingă lumea, că Moldova ar avea nevoie de 35 de licee elitiste, (ministrul le zice “școală model”), cîte una, aproximativ, pentru fiecare raion, în care cei mai buni elevi din respectiva zonă administrativă vor avea parte de o educație aleasă, pe măsura unor odrasle de oligarhi. Nu întrebați, cum vor fi educați elevii “răi” din raion, asta nu e treaba lui Perciun.
O școală de lux înseamnă, conform fanteziilor ministrului, o infrastructură reconstruită radical, echipamente moderne și cei mai buni profesori (importați, dacă e nevoie!). Elevii școlilor elitiste vor avea parte de terenuri de sport interioare și exterioare renovate, laboratoare digitale și chiar, după cum ne asigură capul ministerului, sere inteligente, unde își vor putea pune în practică cunoștințele teoretice în chimie și biologie. Este clar, cred, că accesul la învățământul de elită va fi asigurat, în primul rând, elevilor de elită cu părinți de elită în automobile de elită.
Problema e că o școală de lux costă, după estimările lui Perciun, în jur de 40 milioane de lei, iar cele 35 de școli, cer o finanțare de cel puțin, un miliard patru sute de milioane lei, ceea ce înseamnă cu patru sute de milioane mai mult, decât întreg bugetul Ministerului educației pentru anul 2024. Ministrul a anunțat acum două luni că purcede la fundraising, adică va umbla cu mâna întinsă prin țară și străinătățuri. În raportul său recent, Perciun constată, nu fără o notă decadentă, că a adunat bani nici pentru jumătate de liceu de lux – numai 18 milioane de lei.
Întrebarea e, de ce unele regiuni au reușit mai multe decât ministerul, fără a proceda la multă gălăgie. Bunăoară, regiunea autonomă Găgăuzia a reușit în ultimii opt ani să nu închidă nici o școală, să susțină elevii și să atragă pedagogi tineri în sistem. Au fost construite 5 grădinițe noi și un colegiu nou la Comrat. Pentru toate aceste realizări evidente autoritățile găgăuze nu au recurs la împrumuturi. Se pare, că este vorba de priorități bine coordonate cu posibilitățile economice și realitățile de afară. Aceste priorități au fost însușite de țările sărace, care au cunoscut ulterior prosperarea: cultivarea educației și grija pentru oamenii. Guvernul nostru are însă alte priorități.
Maia Sandu și PAS implementează în Republica Moldova noul-vechiul proiect neoliberal al „școlilor cu două coridoare”. Se dorește crearea unui sistem școlar bifurcat, divizat social, direcționând fluxul de copii pe două coridoare: coridorul elitei și coridorul profanilor. Liceele elitiste înseamnă crearea unui învățământ național, ce produce, pe de o parte, stăpâni ai vieții, iar, pe de alta, subiecți umili pentru manipulare și exploatare.
Autor: Valeriu Reniță