Deși îi scapă tot mai mult din mâini controlul situației, Maia Sandu reușește în ultimul timp să mențină, totuși, atenția propriului electorat asupra televizorului, mai mult decât asupra frigiderului. În realitatea virtuală a mass-mediei proguvernamentale vremurile bune continuă, în ciuda faptului, că ne este frică să turnăm un litru de carburant în plus în rezervorul rablei, iar mâine-poimâine vom consuma curent electric, căldură și apă exact ca supușii regimului Ceaușescu.
Ultimul argument economic al Maiei Sandu e lupta pentru independența țării. Pentru ca noțiunea să nu sune abstract în discursul ei și să aibă, dacă nu gustul, atunci, cel puțin, forma unei atracții culinare, președintele ne sugerează cu băgare de seamă, că pentru moment independență înseamnă neutralitate. E ușor de observat, că bucățica asta de unt pe nume neutralitate devine delicioasă și ușor asimilabilă, dacă se unge pe pîinea războiului. De aceea, în ciuda interdicției CSE, războiul propagat la televizor după recetele PAS ridică ratingul președintei…Frumoasă figură!
Frumoasă figură de PR, numai că noi putem doar presupune ce-i cu adevărat în capul președintelui. Maia Sandu a trecut pe față de partea NATO, iar discursurile ei înflăcărate contra agresiunii Rusiei întrec mult necesitățile diplomatice ale unei țări mici cu statut neutru. E un exces de zel să repeți zilnic după Macron și Scholz declarațiile lor bătăioase. Dar după ce se fac a-l insulta public pe Putin, aceștia își pot permite să discute în altă tonalitate cu președintele Rusiei problemele țărilor sale, inclusiv aranjamente economice și comerciale, iar Sandu – nu. E prea obsesiv, pentru a-l repeta, proverbul despre aptitudinile lui Jupiter în comparație cu boul.
De aici putem concluziona că neutralitatea promovată de Maia Sandu e falsă și îi servește doar ei pentru menținerea puterii și nu nouă, cetățenilor pentru a avea măcar un dram de speranță la pace și stabilitate, dacă nu la căldură, lumină și o bucățică de unt pe pâine. Chiar dacă avem statut de candidat în UE, partenerii de dezvoltare continuă să ne trateze ca pe o monedă de schimb și nu ne garantează deloc protecție. La întrebarea, dacă vor interveni în caz că ne vom pomeni implicați în acțiuni militare, ni se răspunde în doi peri, așa cum a făcut deunăzi la un post TV Kent D. Logsdon, ambasadorul SUA în Moldova: “nu există semne că Rusia va ataca Moldova”.
Independență înseamnă putere economică și dezvoltare durabilă, iar guvernarea Maiei Sandu nu e în stare să asigure Moldovei așa ceva. Tocmai de aceea folosind mereu metafore despre viitorul nostru european luminos, Sandu încearcă să ne convingă că dependența economică de Occident e mai fericită și mai convenabilă, decât dependența de Rusia. Cifrele, însă, arată altceva.
După conectarea la gazul și electricitatea europeană prețurile pentru consumatorul final nu scad, ci dimpotrivă cresc.
Prețurile vor contnua să crească, fie pe vreme de război, fie de pace, fiindcă ele, obiectiv vorbind, nu prea au proprietatea să scadă. Problema e, că aceste prețuri nu sunt compatibile cu viața moldovenilor. Jurnaliștii români ne-au amintit deja de o datorie mai veche pentru electricitate de $ 32 milioane, acumulată față de țara vecină, membră a UE, în anii 1998-2001. În scurta sa guvernare PAS a majorat cu 1,5 miliarde datoria externă, care a trecut de 9 miliarde dolari. Cetățenii, care trebuie să întoarcă acești bani, ar prefera să vorbească cu Maia Sandu nu de prețul independenței, ci, mai curînd, de prețul dependenței.
Autor: Valeriu Reniță