În a zecea lună de război între Israel şi Hamas în Gaza, ONG-urile trag din nou un semnal de alarmă.
Palestinienii, care au fost strămutaţi de mai multe ori în enclavă la ordinul armatei israeliene, sunt înghesuiţi în zone supraaglomerate în care ajutorul umanitar nu mai poate ajunge.
Lună după lună, situaţia umanitară se deteriorează. În timp ce războiul dintre Israel şi Hamas intră în cea de-a zecea lună, în enclavă se desfăşoară operaţiuni militare de amploare, care duc mii de palestinieni în exil.
Ordinele de evacuare din partea armatei israeliene se înmulţesc, aşa cum s-a întâmplat recent în oraşul Gaza, unde sunt între 300 000 şi 350 000 de oameni, potrivit ONU.
„Pentru toţi cei prezenţi în oraşul Gaza, coridoarele de securitate vă vor permite să vă deplasaţi rapid şi fără inspecţie din oraşul Gaza către adăposturile din Deir el-Balah şi Al-Zawiya. Oraşul Gaza rămâne o zonă de luptă periculoasă”, este mesajul de pe un fluturaş văzut de un corespondent AFP.
Evacuare, dar încotro? „Din octombrie, nu a mai existat niciodată un loc complet sigur în Gaza. Chiar şi în sud, care ar fi trebuit să fie sigur până la sfârşitul anului 2023, exista deja o rată de mortalitate de 30%.
Aşadar, situaţia este încă dramatică”, a declarat Jean-François Corty, medic umanitar şi preşedinte al ONG-ului Médecins du Monde. „Această populaţie civilă trăieşte într-o închisoare în aer liber, pentru că Gaza are 40 de kilometri lungime şi opt kilometri lăţime, şi este complet închisă”.
Oraşul Gaza, care adăpostea un sfert din locuitorii enclavei palestiniene înainte de 7 octombrie, a fost practic distrus în primele săptămâni ale luptelor din 2023. În ultimele luni, sute de mii de palestinieni s-au întors în casele lor distruse ca răspuns la ordinele israeliene de evacuare.
„Acum oamenii trebuie să se înghesuie în zone mici, alei mici şi tabere mici care sunt atât de supraaglomerate încât oamenii dorm acum sub stele. Oamenii nu ştiu unde să meargă, se îndreaptă spre necunoscut”, a declarat pentru France 24 Ahmed Bayram, consilier media pentru Consiliul Norvegian pentru Refugiaţi (NRC).
„Situaţia la sosirea oamenilor este îngrozitoare. În zonele în care furnizăm apă, de exemplu, există o lipsă extremă de combustibil. Furnizăm doar jumătate din cantitatea de apă curată pe care am furnizat-o săptămâna trecută. Situaţia nu se îmbunătăţeşte. Dimpotrivă, situaţia se înrăutăţeşte foarte mult pentru toată lumea din regiune.”
În ciuda ordinelor de evacuare, mulţi locuitori au refuzat să se conformeze. Mărturiile curg pe reţelele de socializare. „Vom muri, dar nu vom pleca spre sud. Am îndurat foametea şi bombele timp de nouă luni şi suntem gata să murim ca martiri aici”, a declarat Mohammad Ali, în vârstă de 30 de ani, pentru Reuters.
„Malnutriţia se accentuează”
Lipsa hranei, a apei, a medicamentelor… puţinele organizaţii umanitare încă prezente pe teren descriu situaţii nemaivăzute până acum în conflictele armate. „Suntem supuşi unei presiuni constante pentru aprovizionarea cu medicamente, deoarece în Gaza nu intră prea multe. Ajutorul umanitar este subdimensionat. Şi există o cifră foarte îngrijorătoare, malnutriţia, care este în creştere”, explică Jean-François Corty, al cărui ONG are aproximativ cincizeci de persoane care încă lucrează acolo.
„Această malnutriţie este corelată cu raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 iulie: blocada maritimă, aeriană şi terestră a armatei israeliene, plus bombardamentele, provoacă o foamete intenţionată care are toate semnele unei istorii genocidale.Aşadar, situaţia este absolut îngrozitoare”.
În spitalele care sunt încă operaţionale, răniţii sunt trataţi pe jos, folosind orice resurse disponibile. „Există încă cinci sau şase spitale care sunt saturate de pacienţi, au rămas fără nimic şi, prin urmare, furnizează medicamente sub standarde”, confirmă preşedintele Médecins du Monde. Bolile cronice, atunci când sunt depistate, nu pot fi tratate. „Serviciile de sănătate s-au prăbuşit cu mult timp în urmă. Oamenii sunt din nou nevoiţi să se descurce cu ce au, cu puţinul echipament şi cu foarte puţinele medicamente pe care le au”, adaugă Ahmed Bayram, şeful Consiliului Norvegian pentru Refugiaţi.
Livrarea de ajutor umanitar a devenit aproape imposibilă. „Alimentele scad în calitate şi cantitate. Există doar zece alimente”, explică Ahmed Bayram. „Până săptămâna trecută, pe piaţă se găseau doar vinete, ceapă şi roşii. Şi alte produse alimentare se termină. Dar hrana este prioritatea absolută în acest moment”.
Puţin ajutor umanitar
Aflată deja sub blocada israeliană din 2007, enclava primeşte foarte puţine mărfuri. De la începutul lunii mai şi de la închiderea punctului de trecere Rafah de la graniţa cu Egiptul, Kerem Shalom a devenit principala poartă de intrare a aprovizionării în Fâşia Gaza.
Aproximativ 250 de camioane trec pe aici în fiecare zi, potrivit Cogat, organismul Ministerului israelian al Apărării care supraveghează afacerile civile din teritoriile palestiniene ocupate. Aceasta este mult mai puţin decât cele 500 de camioane pe zi înainte de război.
„Tăcerea comunităţii internaţionale este uluitoare”, a condamnat preşedintele Médecins du Monde. „Comunicarea umanitară a Statelor Unite este indecentă. Ne spune că există un debarcader cu un coridor umanitar unde ar trebui să vină ambarcaţiunile din Cipru.
Dar acesta nu funcţionează. Există pasaje spre sud, în special la Rafah, unde mii de camioane sunt prepoziţionate. Pe partea egipteană, acesta este închis. Există un mic punct de trecere care s-a deschis spre vest, în special la nord de Fâşia Gaza, care este relativ funcţional. Dar în iunie, de exemplu, au intrat 80 de camioane din cele 500 până la 1 000 necesare în fiecare zi pentru a sprijini cele două milioane de locuitori din Gaza. Iar din cele câteva camioane care intră în fiecare zi, jumătate sunt goale”.
Potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni (Unrwa), Israelul nu eliberează permise suficient de repede pentru a permite convoaielor să ajungă în anumite zone din Fâşia Gaza. Doar câteva transporturi intră, şi foarte des acestea provin din sectorul privat, care nu este afectat de criză.
30 de euro pentru o cutie de ouă, 17 euro pentru lapte pentru sugari, 24 de euro pentru şampon, potrivit Consiliului Norvegian pentru Refugiaţi. Lipsiţi de bani, cei mai săraci dintre săraci schimbă ce pot, de la haine până la bijuterii. „Astăzi, transferurile din sectorul privat sunt mai eficiente decât organizaţiile umanitare”, a declarat pentru AFP Shimi Zuaretz, un purtător de cuvânt al Cogat.
În opinia Consiliului Norvegian pentru Refugiaţi, palestinienii sunt privaţi de „mijloacele esenţiale de viaţă”. „Există o adevărată militarizare a hranei, ceea ce nu ar trebui să se întâmple niciodată într-o zonă de conflict, deoarece aceşti oameni nu au nimic de-a face cu nimic din toate acestea”, regretă Ahmed Bayram. „Aceşti oameni se confruntă cu o situaţie de înfometare”.
„Din 7 octombrie, 34 de palestinieni au murit din cauza malnutriţiei, majoritatea fiind copii”, au declarat zece experţi independenţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite la 9 iulie (fără a vorbi în numele ONU), acuzând Israelul de desfăşurarea unei „campanii de înfometare ţintită”. Există o foamete care este intenţionată şi are aspectul unui genocid”, afirmă Jean-François Corty. Acestea sunt cuvintele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi sunt în conformitate cu ceea ce a spus Curtea Internaţională de Justiţie în aprilie, când a vorbit despre un „risc crescut de genocid în Gaza”. Şi totuşi, comunitatea internaţională tace astăzi”.
Israelul respinge din start aceste acuzaţii, dând vina pe Hamas, care este acuzat de „furtul şi ascunderea intenţionată a ajutoarelor pentru civili”. „De la începutul războiului, mai mult de 565 000 de tone de alimente au intrat în Gaza”, a susţinut misiunea israeliană pe lângă ONU la Geneva după publicarea declaraţiei experţilor independenţi.
„Avem nevoie de o încetare a focului”
Pe teren, situaţia de securitate a devenit de nesuportat pentru lucrătorii umanitari. „Cele mai mari două riscuri sunt evident de partea israeliană”, explică Ahmed Bayram. „Rutele de ajutor nu sunt sigure, iar legea şi ordinea în interiorul ţării s-au prăbuşit complet.
Am văzut elemente criminale pe drumuri, desigur, există o stare de disperare. Camioanele au fost atacate. Dar Israelul trebuie să ofere aceste garanţii lucrătorilor umanitari, astfel încât aceştia să poată călători în siguranţă de-a lungul acestor rute de ajutor, ca în toate celelalte conflicte. Nimic nu va fi în siguranţă în timp ce ostilităţile continuă”.
Discuţiile s-au reluat în Egipt şi Qatar, cu sprijinul Statelor Unite. De data aceasta, Hamas a făcut concesia că nu va face din încetarea operaţiunilor militare israeliene o condiţie prealabilă pentru încetarea focului şi eliberarea ostaticilor. „Acum avem nevoie de o încetare a focului”, confirmă Ahmed Bayram.
Pentru binele populaţiei, pentru binele ostaticilor. Nimic din toate acestea nu ajută niciuna dintre părţi. Sperăm că următoarea rundă de negocieri va avea succes”.