În măsura în care incapacitatea guvernării de a asigura o administrare decentă a treburilor publice este tot mai vizibilă, eforturile Maiei Sandu și a anturajului dânsei de a intensifica exercițiile de imagine devin tot mai disperate.
Nu există nici o îndoială că Maia Sandu nu va pregeta să facă propagandă și pe seama Reuniunii Comunității Politice Europene anunțată pentru 1 iunie, curent, la Chișinău.
Va fi un eveniment cu participarea a peste 45 de delegații și va constitui o scenă pe care Doamna Președinte se va simți în largul ei. Oameni arătoși, zâmbete, schimburi de amabilități, ceremonii, toate acestea asortat cu eleganța și solemnitatea protocolului diplomatic.
Efectele practice urmează să fie calculate pornind de la constatarea că această Comunitate Politică Europeană reprezintă un for cu valoare de club de comunicare între liderii europeni, atât ai statelor membre UE, cât și cei ai statelor din afara UE, dar și șefii unor instituții UE.
Este un for apărut din ideea lui E. Macron de a încerca coordonarea acțiunilor statelor la nivel european în domenii importante cum ar fi securitatea, stabilitatea și chestiuni strategice precum ar fi, de exemplu, securitatea energetică.
Fiind o acțiune politică fără valențe formale, este dificil de estimat ce consecințe palpabile vor exista pentru cetățeni. Dar pentru Maia Sandu în mod cert este mult mai plăcută o asemenea sindrofie decât să dea ochii cu sărmanii de moldoveni cu fețele lor crispate de faptul că prin buzunare le zburdă crivățul după o iarnă totuși blândă.
Evident, Doamna Președinte va prezenta chestiunea ca pe un succes imens al politicii sale în plan extern. În pofida faptului că meritele dânsei sunt incomensurabil mai modeste decât meritul unei conjuncturi regionale pe care liderii europeni sunt nevoiți să o abordeze în cel mai serios mod.
Cunoscând agenda Comunității Politice Europene, în special latura ce se referă la securitatea energetică și prosperitate europeană, nu putem să ocolim cu vederea contrastul frapant între două dimensiuni fundamentale. Pe de o parte, așa numitul succes în plan extern al Maiei Sandu, și, pe de altă parte, realitatea dezastruoasă în plan intern cauzată de nesăbuința guvernării conduse de aceeași Maia Sandu.
Cum se face că în cea mai săracă țară a Europei sunt cele mai mari prețuri la resursele energetice? Războiul e de vină? Atunci cum se întâmplă că în Ucraina, unde războiul reprezintă un fapt real, prețurile pentru serviciile și produsele de bază sunt mult mai mici și există mai puțină isterie a războiului?
Cum este posibil ca primind sute de milioane de euro sprijin pentru depășirea crizei energetice, guvernul Maiei Sandu să fie capabil să cheltuie inutil bani mulți pentru desene pe computer cu Lemne.md, iar nu pentru lemne propriu-zis? Cum are Maia Sandu obraz să se laude cu compensații, în condițiile în care mamele cu cinci copii sunt obligate să-și vândă vacile pentru a cumpăra lemne? Și nu de pe Lemne.md!
Contrastul este izbitor pentru că așa numitul succes al Maiei Sandu în plan extern nu are nici o legătură cu viața cetățenilor care au ales-o. Treaba e de-a dreptul paradoxală: cu cât crește ”succesul” Maiei Sandu, cu atât este mai mare și sărăcia oamenilor.
Să fie pentru că ”succesul” Doamnei Președinte nu înseamnă altceva decât ipocrizie, cinism și paravan pentru hoții în proporții pe care Republica Moldova nu le-a mai văzut și despre care vom afla abia după ce Maia Sandu nu va mai fi Președinte?
Autor: Vitali Catană