Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European ar putea fi conduse de femei, scrie Politico. O decizie în acest sens nu există, însă tot mai mult se zvonuri ar induce ideea că Ursula von der Leyen, rămâne la șefia Comisiei, Roberta Metsola, rămâne în funcție la Parlament, Mette Frederiksen, devine președinta Consiliului European, iar Kaja Kallas preia funcția de șefă a politicii externe a UE. Această idee i-a bucurat pe unii politicieni bărbați, spunând că ar fi echipa de vis. Alții însă, par speriați.
CE S-A ÎNTÂMPLAT. Există un scenariu în care toți președinții principalelor instituții ale UE ar putea fi femei. După alegerile europene din iunie, posturile de conducere din cadrul Consiliului European, Comisiei și Parlamentului, precum și funcția de șef al Serviciului European de Acțiune Externă vor fi distribuite între principalele grupuri politice.
Speculațiile cu privire la cine va obține aceste posturi reprezintă una dintre principalele preocupări în bula de la Bruxelles. Atât de multe politiciene sunt asociate cu aceste roluri, încât unii diplomați încep să le conecteze.
Astfel, există o mulțime de discuții despre patru nume – toate femei – în legătură cu aceste posturi: Ursula von der Leyen, din Germania, rămâne la șefia Comisiei; Roberta Metsola, din Malta, rămâne în funcție la Parlament; Mette Frederiksen, actuala prim-ministră a Danemarcei, devine președinta Consiliului European; și Kaja Kallas, prima ministră estoniană, preia funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (pe scurt, șefa politicii externe a UE).
,,Este echipa mea de vis. Ar trimite un mesaj atât de puternic”, a declarat un diplomat căruia i s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber. Bineînțeles, nu s-a luat nici o decizie. Există adesea surprize atunci când se atribuie posturile, de exemplu von der Leyen nu se afla în vizorul multora data trecută.
Între timp, numele lui Kallas este din ce în ce mai des menționat în discuțiile de pe coridor și la o cafea, în mare parte datorită unui alt factor important: geografia. În contextul războiului din Ucraina, mulți lideri est-europeni consideră că unul dintre cele mai importante posturi din UE ar trebui să se îndrepte în această direcție. Kallas însăși a făcut această precizare anul trecut, spunând: ,,Ar trebui să fim în atenție pentru posturile de top”.
Dacă la această listă se adaugă Christine Lagarde, în calitate de președinte al Băncii Centrale Europene (mandatul ei durează până în 2027) și Nadia Calviño, care tocmai și-a început mandatul de președinte al Băncii Europene de Investiții – femeile ar deține toate pozițiile cele mai puternice din UE.
Cu toate acestea, nimic nu este ușor în UE. Pentru unii din centru-stânga, Frederiksen nu este suficient de socialistă, având în vedere linia dură a Danemarcei în ceea ce privește migrația, în timp ce pentru unii diplomați Kallas a fost prea dură față de Rusia pentru a obține postul de conducere la NATO, ceea ce înseamnă că ar putea întâmpina aceeași rezistență pentru postul diplomatic de vârf.
Unii funcționari bărbați par puțin speriați de perspectiva ca femeile să ocupe toate posturile de conducere, unul dintre ei glumind pe seama faptului că va fi redus la curățarea toaletelor, iar altul spunând că speră să i se permită măcar să servească cafeaua.
CONTEXT. UE nu are un istoric prea bun în ceea ce privește numirea femeilor în funcții de conducere, cu excepția postului de șef al politicii externe. Postul de președinte al Consiliului European a fost ocupat de trei persoane, toți bărbați, belgienii Herman Van Rompuy și Charles Michel, iar polonezul Donald Tusk a fost intercalat. Comisia a avut doar conducători de sex masculin până la preluarea funcției de Ursula von der Leyen, în 2019.
De la primele alegeri pentru Parlamentul European, în 1979, doar trei dintre cei 17 președinți ai adunării au fost femei: Simone Veil, Nicole Fontaine și, în prezent, Metsola.
Când vine vorba de comisii și grupuri politice din cadrul Parlamentului, femeile sunt, de asemenea, insuficient reprezentate. În prezent, doar trei din cele șapte grupuri politice au lideri femei, în timp ce doar șapte femei (față de 17 bărbați) sunt președinți ai comisiilor Parlamentului – chiar și Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen are un bărbat la conducere!