Recenta rezoluțiue a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în care Transnistria este catalogată drept ”zonă de ocupație rusească”, reprezintă un demers clar al politicienilor occidentali de a mări presiunea politică asupra Rusiei pentru a o forța să opreasca acțiunile militare din Ucraina. În toiul acestei confruntări, interesele unor state ca Moldova, sînt practic ignorate – nimeni nu catadicsește să întrebe Chișinăul dacă o asemenea petiție este binevenită sau nu. Reprezentanții Chișinăului doar au votat această rezoluție fără ca să participe la întocmirea ei.
Într-un asemenea mod, acțiunile Occidentului urmăresc să determine Moldova (dar și alte state ezitante) să exprime clar angajamentul anti-rusesc al Republicii Moldova vizavi de evenimentele din Ucraina. Tocmai din această cauză Chișinăul nu poate rămîne în totalitate neutru, potrivit declarațiilor făcute imediat după intrarea trupelor ruse pe teritoriul ucrainean. Votul dat împotriva Rusiei la ONU, inchiderea de către SIS a saiturilor pro rusești, anularea preferințelor comerciale față de Rusia sînt acțiuni care devoalează fărăr putință de tăgadă simpatiile Chișinăului oficial.
Astfel, Moldova e nevoită să facă un joc dublu – declară permanent că este neutră și nu se implică sub nici o formă în conflictul ucraunean dar întreprinde periodic acțiuni antirusești de talie mică. Și în cazul rezoluției APCE, Chișinăul s-a condus de aceeași strategie binecuvîntată de tipul ”și cu sufletul în rai și cu slănina în pod” – a evitat să participe în faza înaintării amendamentului cu privire la ”Transnistria – zonă de ocupație rusească” dar a votat fără rezerve această rezoluție fie și cu un mic accident tehnic (votul lui Davîdovici).
O asemenea strategie prudentă are șanse la izbîndă în condițiile unui război rapid care se încheie fulgerător cu victoria uneia dintre părți. Din nefericire pentru guvernarea moldovenească războiul din Ucraina are șanse să dureze o perioadă destul de îndelungată, întrucît nici una dintre părțile aflate în conflict nu este deocamdată în stare să tranșeze categoric disputa în avantaj propriu. În asemenea condiții, abordarea ”neutră” a puterii pro occidentale de la Chișinău riscă să fie deturnată în favoarea unui partizanat mai accentuat în favoarea Vestului. Iar asta va implica riscuri sporite în raport cu Rusia.
Votarea acestei rezoluții la APCE de către reprezentanții guvernării de la Chișinău nu va avea, probabil, implicații imediate asupra relației pe trilaterala Chișinău – Tiraspol – Moscova. Efectul politic este aproape nul dacă ținem cont că Rusia nu mai este parte a Consiliului Europei și va ignora în mod regal toate declarațiile acestui for. Putem să admitem și faptul că Chișinăul nu s-a expus prea tare mai ales că susține morțiș, prin ministrul nostru de externe, că opinia dată ”aparține doar deputaților țărilor care sînt parte a Consiliului Europei”.
Și totuși, în perspectivă, o asemenea constatare va crea disconfort Chișinăului atunci cînd va fi reluat procesul de negocieri privind reglementarea conflictului Transnistrean. La un moment dat politicienii moldoveni vor trebui să se distanțeze de această viziune a ”ocupării rusești a Transnistriei” pentru a face posibil dialogul cu partea opusă. De altfel, ideea dată n-a fost niciodată acceptată politic de Chișinău fapt care a permis menținerea unor negocieri reale și evitarea escaladării conflictului după modelul ucrainean. Singura hotărîre oficială în susținerea ”ocupației rusești” a fost exprimată de Curtea Constituțională în 2017 atunci cînd a judecat articolul 11 al Constituției. Totuși, ca și în cazul altor decizii îndoielnice ale Curții ea nu a fost asumată univoc de clasa noastră politică.
Dar și această decizie a Curții Constituționale este atacată din ce în ce mai intens politic și s-ar putea la un moment dat să ajungem să vedem revizuirea ei expresă. Acest lucru se va întîmpla negreșit în cazul în care evenimentele din Ucraina se vor derula după un scenariu nefavorabil pentru occident. Deocamdată, însă, puterea de la Chișinău mizează periodic pe victoria Ucrainei chiar dacă s-a asigurat, în cazul înfrîngerii Kievului, să pozeze mai mult sau mai puțin credibil sub forma unui stat aparent neutru.
Autor: Cornel Ciurea