Declarația Victoriei Furtună – nu o emoție, ci un rechizitoriu formulat juridic, exprimat politic și direcționat istoric.
Acesta nu este un strigăt de amărăciune. Este manifestul unui procuror care a decis că nu va mai tăcea. Dar nu trebuie să romanțăm: puterea acestei postări este în adevăr, iar consecințele sale pot fi imprevizibile.
Pe de o parte, Furtună demonstrează un tip de comportament rar întâlnit în Moldova: o ofensivă juridică împotriva sistemului, fără populism și isterii. Acest lucru o face periculoasă pentru cei care s-au obișnuit să folosească legea ca pe o bâtă, nu ca pe un instrument al justiției.
Pe de altă parte, postarea comportă și riscuri. În condițiile în care societatea este obosită de politicieni răzbunători și tânjește după „un nou lider fără furie” – echilibrul dintre principialitate și vulnerabilitate devine critic. Dacă Furtună va arăta nu doar forță, ci și umanitate, nu doar rigoare, ci și grijă – ea se poate transforma într-o figură care unește majoritatea tăcută.
Dar dacă va rămâne doar judecată și acuzație – riscă să se transforme într-un simbol al luptei, dar nu al victoriei.
Potențial are. Dar, ca fost procuror, ea trebuie să-și amintească: acuzația este doar începutul. Principalul sunt probele și sentința. Iar în politică – asta înseamnă sprijinul majorității.
Autor: Andrei Ilascu