Politologul Ian Lisnevschi a publicat o analiză detaliată privind posibilitatea unificării opoziției din Republica Moldova, o întrebare recurentă în spațiul politic. Lisnevschi subliniază că perspectiva sa asupra subiectului a rămas constantă de la campania prezidențială, argumentând că unificarea este un proces complex ce necesită strategie, sincronizare și, mai ales, încredere.
Potrivit lui Lisnevschi, deși „lupta cu puterea” poate fi un declanșator puternic de mobilizare pe termen scurt, aceasta este un motivator insuficient și temporar pentru o unificare sustenabilă. El avertizează că o unire bazată exclusiv pe un inamic comun poate duce la radicalizare, alianțe instabile și conflicte interne pe termen lung.
Lisnevschi identifică cel puțin trei fundamente cheie pentru o unificare de succes:
- O idee comună: „Nu lupta, ci sensul unește.” O unificare solidă se construiește pe o viziune strategică, o ideologie sau un scop comun. Politologul subliniază că „cel mai bun prieten în politică nu este cel care este cu tine împotriva cuiva, ci cel care este cu tine pentru ceva.”
- Fenomenul beneficiului personal colectiv: Liderii și partidele urmăresc întotdeauna propriile interese. Unificarea devine posibilă doar atunci când beneficiul colectiv nu contravine celui personal, ci, dimpotrivă, îl amplifică. Aceasta necesită maturitate politică și capacitatea de a gândi strategic, dincolo de un singur ciclu electoral.
- Etapizarea și arhitectura unificării: Unificarea este un proces gradual, nu un simplu anunț de presă. Ea trebuie construită pe etape: mai întâi consolidarea ideilor, apoi crearea unei infrastructuri comune, și abia în cele din urmă lucrul cu electoratul.
Lisnevschi critică faptul că, în Moldova, de prea mult timp se vorbește despre unificare, dar în practică se accentuează doar polarizarea. „Loialitatea față de opiniile alternative a dispărut. Electoratele au încetat să-i perceapă pe concurenți ca «alții», ci doar ca «dușmani»,” afirmă politologul. Această abordare, în care lupta cu un inamic este mesajul principal, a generat problema numărul unu în politica moldovenească: lipsa de încredere.
„Societatea nu are încredere în nimeni. Nici într-un partid, nici într-un lider,” subliniază Lisnevschi, citând sondaje care arată un nivel de încredere în partidele politice de doar 3-5%. Acest deficit de încredere este o barieră majoră, deoarece, chiar dacă liderii s-ar uni, electoratul ar putea să nu-i urmeze.
Pentru a depăși aceste obstacole, Ian Lisnevschi propune ca unificarea să nu fie „efemeră”. El pledează pentru o structură clară, cu roluri și responsabilități definite. Un format ideal ar fi un guvern din umbră sau o platformă strategică unitară, unde fiecare lider ar fi responsabil de o anumită sferă (economie, justiție, securitate etc.) și ar asuma responsabilitate publică și funcțională.
În concluzie, Lisnevschi reiterează că unificarea opoziției este posibilă, dar doar cu respectarea a trei condiții esențiale: o idee comună, o concordanță a intereselor și o arhitectură solidă bazată pe încredere.