Guvernarea Maiei Sandu a fost atât de indiferentă și atât de nemiloasă față de propriii cetățeni, încât a acceptat majorarea prețului la carburanți și serviciile comunale pentru consumatorii casnici la o cotă incompatibilă cu viața. Despre aceasta jurnalistul Valeriu Reniță scrie într-un editorial intitulat „Prețul gazului ca preț al libertății pe patul de moarte”, în care precizează că „noi toți, moldovănașii, semănăm acum a semi hoit peste care a pășit nepăsător guvernarea”.
Editorialistul a comparat prețul la gaz pe care îl achită mai multe state UE și cel pe care l-a negociat Andrei Spînu pentru Republica Moldova, și se întreabă la ce oare au renunțat vecinii noștri, pentru a obține un tarif mai mic.
„Maia Sandu e explicat alegătorilor, că prețul exagerat la gaz a fost, de fapt, prețul independenței politice a Moldovei și nu un eșec lamentabil al guvernării incompetente. Ne-am întrebat atunci și ne întrebăm și acum, poate prea frontal: plătind de aproape trei ori mai scump, decât România ori Serbia, Moldova a devenit de trei ori mai independentă decât aceste țări europene? Pentru că România ne e vecină, chiar prietenă, ba mai mult, rudă de sânge, precum se zice și avem acces, parcă, la unele informații confidențiale de la București, putem să ne răspundem, probabil, la întrebarea: ce s-o fi întâmplat, oare, cu săraca noastră surioară, după ce aceasta a semnat cu Rusia acel contract ieftin și “înjositor”? A renunțat oare Guvernul de la București măcar la un procent infim din armamentul strategic american, dislocat pe teritoriul României? S-a pus problema unor preferințe economice dincolo de Prut pentru anumite companii moscovite? Serbia va găzdui poate din 2022 o bază militară rusească? Ungaria va repeta rușinea din octombrie 1956? Germania va deschide supapele la Nord Stream 2? Ba nu, toate țările europene și-au păstrat sancțiunile economice față de furnizorul de gaze îndrăgit și sprijină atitudinea neprietenească a SUA față de Rusia, fiind pe față de partea Ucrainei în conflictul ruso-ucrainean. Rusia prin „Gazprom” avea de o sută de ori mai multe motive, decât în cazul Moldovei, să penalizeze țările UE și să le muște independența cu colții ascuțiți ai prețului exagerat la gaze. Dar guvernanții pragmatici, oamenii întregi la minte, care se gândesc la viitor și la patrie știu a împăca un război politic gălăgios de moment cu consecințele lui economice de durată”, scrie Reniță.