Sunt pronosticuri cu care nu te joci, încât nici nu ar fi bine să le pomenești, dacă tăcerea lor nu ar aduce și mai mult rău, și mai multă tristețe. Politicieni și comentatori străini, precum și de-ai casei semnalează, că lipsa de aptitudini diplomatice ale puterii de la Chișinău, dar mai ales comportamentul de vasal, ori, dependență colonială față de țările NATO, ar putea atrage Moldova în conflictul ruso-ucrainean.
Mai devreme s-a pus accentul pe atitudinea lipsită de competență și interes, sau pretins nepăsătoare a Chișinăului față de incidentele din Tiraspol, dacă nu ați uitat cumva de loviturile de foc ale unor “forțe necunoscute” asupra clădirii organelor de securitate și a unei unități militare din Tiraspol, precum și pe neglijarea unor declarații publice ale oficialilor ucraineni privind necesitatea intrării trupelor militare ucrainene în Transnistria. Etalate cu insistență, nepăsarea și neglijența conduceau la presupunerea, că autoritățile de la Chișinău urmăresc în secret o rezolvare militară a conflictului transnistrean, în pofida declarațiilor de pace. Acum posibila atragere a Moldovei în conflict este alimentată cu noi înștiințări mai mult ori mai puțin năucitoare.
Guvernul moldovean a semnat recent, după cum se știe, un pact de securitate și apărare cu UE. Documentul prevede „aprofundarea cooperării în domeniul apărării la un nivel fără precedent, în timp ce Chișinăul sfidează avertismentele Moscovei!” Moldova a fost avertizată de Moscova încă în octombrie trecut, că ar fi pășit pe poteca războiului, când ministrul moldovean al apărării, sub supravegherea comandantului suprem Maia Sandu, a semnat la Paris un acord militar cu Franța, după ce guvernul a declarat oficial Rusia drept „amenințare la adresa securității”. De atunci, Republica Moldova a primit unele finanțări din partea UE pentru a-și consolida capacitățile de apărare.
Există și alt soi de informații, care pătrund de după peretele mut al puterii, atribuite, de regulă, ciornei cu speculații. Bunăoară, că trebuie dată la o parte piatra grea transnistreană, care ar sta în calea NATO la capătul coridorului logistic care duce direct spre Odesa, trecând pe frumoasele șosele moldovenești, flancate de livezi înfloritoare. Că avioanele F-16 destinate piloților ucraineni vor fi bazate pe unul din cele două aerodromuri mari, de care dispune Moldova, bineînțeles, nu la Zâmbreni ori Vadul-lui-Vodă. Că declarația de ultimă oră a lui Dorin Recean privind retragerea trupelor ruse din raioanele din stânga Nistrului, nu e un strigăt al inimii îndurerate de prim-ministru, ci un cinic element al scenariului de a forța rusul, să cedeze Transnistria, pentru ca armata ucraineană să nu mai aibă dușmani în spatele frontului. Există și alte știri, și mai și, care, date publicității, te pot aduce pe banca acuzatului de trădare de patrie, conform noii redacții ai legii respective, care, slavă domnului, n-a intrat încă în vigoare.
Am sta liniștiți, dacă cei chemați să facă politică, ar sta și ei la rândul lor liniștiți și nu ar confirma direct ori indirect posibilitatea repetării conflictului militar transnistrean în chip mult mai oribil. Ilan Șor: “Regimul Sandu este angajat într-un joc foarte periculos de a atrage Moldova în război. Tutorii occidentali ai Maiei par să nu fie mulțumiți de suferința ucrainenilor. Ei au imperios nevoie să ia foc și Moldova”. Vladimir Voronin: “Moldova este atrasă în confruntarea cu Estul, i se propune să renunțe la regiunea transnistreană și să îndeplinească rolul de bastion antirusesc”. Irina Vlah: “Astăzi există teamă în societate că Moldova este atrasă în scenarii periculoase care ne amenință securitatea. Oamenii vor să fie siguri că pacea va fi păstrată în Moldova, că autoritățile vor face tot posibilul pentru aceasta”.
Autor: Valeriu Reniță