Procesul de integrare europeană al Republicii Moldova din 2022 este prezentat de actuala guvernare drept un salt spectacular și neașteptat al unui partener umil al UE cu modeste aspirații de aderare la această organizație spre statutul de candidat plenipotențiar care garantează țării noastre într-un viitor previzibil obținerea calității de membru al UE.
Un asemenea succes diplomatic al guvernării actuale, de altfel, singurul recunoscut în mod necondiționat de observatori, este desigur atribuit în mod discret conjuncturii prielnice datorate nevoii de sprijin al Occidentului pentru Ucraina în războiul cu Rusia. Totuși conducătorii noștri pro occidentali preferă public să scoată în evidență propriile merite și subliniază mereu efortul prometeic al liderilor PAS în cucerirea simpatiilor demnitarilor UE.
Factorul Maia Sandu, desigur a avut greutate pentru europenii angajați plenar în fardarea imaginii ei politice dar ordinea factorilor decisivi nu poate fi inversată – Ucraina, în mod clar, primează.
Unii observatori consideră că obținerea statutului de candidat s-a datorat și insistențelor României care a pledat la nivelul UE în favoarea pachetului Ucraina plus obligatoriu Moldova ceea ce ar fi contat în faza finală a luării deciziei. Din nefericire pentru un al treilea aspirant la acest titlu – Georgia – nimeni nu s-a preocupat să promoveze această țară aflată într-o conjunctură nefavorabilă și din această cauză Tbilisi a ieșit temporar din acest joc.
Această mîndrie a diplomației moldovenești, doar parțial validiată de logica evenimentelor trebuie să fie amendată de un cumul de alți factori care minimizează și mai mult amploarea succesului, invitînd diplomații mai curînd la o sobră reținere. În primul rînd, statutul de candidat obținut de Moldova va putea fi fructificat doar în cazul în care Ucraina va triumfa pe cîmpul de luptă. Acest lucru este rostit răspicat la Kiev și este deseori trecut cu vederea la Chișinău, puțin dispus datorită statutului de neutralitate să-și asume riscuri mari legate de război.
În acest sens, logica birocratică de bifare a celor 9 precondiții înaintate de UE și pe care Moldova le crede rapid realizabile pîna la finele anului 2023 poate fi ușor dată peste cap de evoluțiile politice nefavorabile în cazul în care situația pe front se va agrava pentru Ucraina. UE deja a făcut aluzie asupra acestui fapt comunicat nouă la mijlocul lunii decembrie de Ministrul nostru de Externe Nicu Popescu care a declarat că ” după realizarea celor 9 recomandări ale Comisiei Europene, s-ar putea să mai primim un set”. Adică, nimic nu e bătut în cuie iar deschiderea capitolelor de aderare poate fi amînată pe un termen nedefinit.
În plus, europenii au formulat în în luna iunie 2022, adică în momentul acordării statutului de candidat pentru Ucraina și Moldova, ideea de reversibilitate a parcursului european al statelor candidate – ” Procesul de aderare rămâne bazat pe criterii și condiții stabilite. Asta permite oricărei țări aflate în proces să progreseze pe baza meritelor proprii, dar înseamnă și că apropierea de UE poate fi inversată dacă condițiile de bază nu mai sunt îndeplinite.”
Acest pasaj înseamnă că în orice moment statul candidat poate fi întors la punctul zero fără vreo șansă de deschidere a capitolelor de aderare. Evident, motiv pentru asemenea sancțiune ar putea servi orice considerent de ordin politic chiar dacă UE a avut grijă să îmbrace această măsură de constrîngere în toga tehnică a evaluarii îndeplinirii celor 9 condiții.
Desigur, autoritățile moldovene preferă să nu amintească de existența acestei prevederi întrucît sînt încrezători că Moldova nu va fi vizată de aplicarea lor. Deocamdată, diplomații noștri aud la Bruxelles doar încurajări ritoase și îndemnuri motivaționale. Nu este de neglijat nici asistența financiară oferită Moldovei din partea UE care reflectă și ea o datorie morală sau (mai curînd) un interes geopolitic al UE pentru situația din regiune.
Și totuși e de așteptat ca situația în regiune să se complice. Războiul nu va fi cîștigat ușor de Ucraina ( în general, scenariile optimiste rar se înfăptuiesc). Reglementarea conflictului transnistrean va rămîne o condiție indispensabilă pentru parcursul nostru european, foarte greu de îndeplinit.
În aceste condiții, procesul de integrare europeană a țărilor din regiunea noastră se va înfunda probabil iar interesul pentru acest proiect va scădea dramatic. Deja putem vedea că sprijinul pentru integrarea europeană a scăzut pînă la 50 la sută în unele sondaje.
Din această cauză insistențele politicienilor și diplomaților noștri sînt neconvingătoare. Se pare că nici ei nu prea cred în acest proces dar încearcă să salveze aparențele.
Autor: Cornel Ciurea