Comentatorii noștri au alunecat ireversibil în capcana explicațiilor hazardate cu privire la viitorul guvernării PAS. Teorii sînt fix două – vom avea un nou guvern (eventual, remanieri guvernamentale) sau vom ajunge la alegeri anticipate. Cei care spun că vom avea un nou guvern înclină să creadă că PAS va face încă un efort pentru a salva ce se mai poate de salvat dintr-o guvernare neinspirată și cu caș la gură. Cei care pretind că lucrurile se mișcă spre alegeri anticipate consideră că PAS e pe buza unei prăpastii și donatorii externi caută soluții pentru a găsi înlocuitori acestei epave cu cîrmaci naufragiați de tipul lui Litvinenco sau Gavriliță.
Totuși, nu prea este clar de ce ar trebui guvernarea să facă concesii. Cu atît mai mult, să depună armele. Protestele din stradă sînt deranjante dar deloc fatale. Numărul protestatarilor s-a stabilizat și nu vădește tendințe de creștere. Scurgerile de informații despre protipendada PAS-ului și spargerea conturilor unor fruntași au afectat imaginea lor dar cu puțină obrăznicie se poate de trecut și peste asta. Guvernanții actuali știu s-o facă pe prostul deloc mai rău decît predecesorii lor. În cele din urmă, facturile la căldură și lumină încă nu și-au arătat forța destructivă draconică și putem trăi deocamdată în iluzia că Occidentul ne va îndestula cu bani, gaz și restul lucrurilor necesare.
În favoarea guvernării vorbește și situația de pe frontul ucrainean dar și fărămițarea opoziției, căci ”operațiunea specială” atribuită lui Pistrinciuc care a condus la crearea Agendei Comune – un bloc amorf de partide pretins de opoziție – parțial s-a soldat cu succes. De ce ar trebui guvernarea să capituleze – nu este clar deloc.
E adevărat că din momentul în care guvernarea PAS a făcut terci sistemul justitiei și a ignorat imperial trebuințele elemntare ale oamenilor legate de căldură și lumină, legitimitatea ei tinde spre zero. Totuși, oamenii critică guvernarea dar caravana … își continuă drumul.
Urmărim o situație interesantă – criza revoluționară este creată, figuranții sînt aduși în scenă (cu excepția a două personaje cheie – Șor și Plahotniuc) și populația nu mai vrea să trăiască sub dictatul unor amazoane aservite străinilor. Dar ceva lipsește, un miligram de exploziv indefinibil și indeslușibil care ar trebui să încline balanța puterii în favoarea răsculaților.
Specialiștii pretind că se află în posesia acestei formule alchimice producătoare de răsturnări definitive politice – politehnologii spun că lipsește o provocare sau o subversiune pusă iscusit în scenă, politologii afirmă că trebuie aduși liderii fugari care să se situeze în fruntea protestelor iar geopolitologii vor o schimbare regională antioccidentală în măsură să prăbușească piedestalul PAS-ist. Dar deocamdată nimic nu prevestește o întorsătură de asemenea proporții.
De asta pertinent ar fi să credem că echilibrul de forțe se va mai menține o anumită perioadă. Avem o situație revoluționară necoaptă încă. În aer plutește un miros revoluționar dar încă destul de vag și imperceptibil.
Sursa: Cornel Ciurea