
În noua sa calitate Maia Sandu își susține tezele nu prin argumente, ci prin autoritatea funcției obținute. Pradă euforiei, folosește, evident, pentru a-și justifica intențiile, proverbialul „plic nr.1”, cel care conține doar acuzații la adresa predecesorului. E și firesc, pentru că procesul de transformare din lider de opoziție în șef de stat este lung și complicat. Ca discursul să meargă uns, Maia Sandu a încălecat vehiculul ei preferat, trotineta justiției. Practic fiecare al treilea răspuns la întrebările puse, avea la capăt un truc pe roata din spare - semn de îndârgire, cu care se va da lupta împotriva corupțiiei și clanurilor mafiote.
În general, când era vorba în mod special de activitatea de președinte, Maia Sandu era ezitantă, aproximativă și puțin convingătoare. Nu cunoaște bine problema transnistreană, ghicește dacă ar fi prioritară evacuarea contingentului redus de trupe rusești ori a munițiilor de la Colbasna, nu știe cum va negocia cu Rusia, mai ales după ce a atacat-o cu trufie în problema Krimeii, nu cunoaște exact cum va dezvolta parteneriatul cu Turcia. Nu prea știe ce să facă cu oamenii, pe care i-a folosit politic, bunăoară cu viitorul lui Renato Usatâi, ori cu cetățenia lui Traian Băsescu. Ii va trebui, probabil, ceva timp ca să ia în sfârșit cunoștință de schema de state și structura bugetului președinției, deși s-a grăbit să afirme că le va supune reducerii.
Are una și aceeași atitudine, foarte proastă, față de parlament și față de președintele în exercițiu și și-ar dori să-l dizolve cât mai curând pe primul și, dacă se poate, și pe al doilea. Despre Guvern - cu premierul acceptă, totuși să se întâlnească, - a declarat că acesta nu este în stare să elaboreze măcar un studiu. Nu s-a încumetat să dea dovezi, de ce Guvernul ar trebui alungat, răspunsul ei balansând între “asta e poziția mea” și „așa mi-au spus oamenii la întâlnirile electorale”. Singurele răspunsuri în cunoștință de cauză au fost date – surprinzător! - în chestiunile privind starea mediului, probabil pentru că se simte pregătită să atragă ajutoare de peste hotare pentru remediu ecologic.
Noul președinte are și o soluție universală – dezvoltarea mediului de afaceri - pentru numeroase probleme cu care se confruntă țara. Această soluție a fost numită, cum e și firesc, în cazul luptei cu sărăcia, dar și în cel al revenirii emigranților. Drept argument, Sandu a exemplificat cu un caz izolat a doi tineri, care nu și-au putut deschide afacerea în Chișinău, în schimb, au putut în Paris. E bună poanta, dar pentru neinițiați. Pentru a avea piața și facilitățile de afaceri ale Franței, Moldova ar trebui să fie o țară bogată, ca Franța. Știam că fiecare moldovean e poet din naștere, dar am aflat acum de la Maia Sandu, că fiecare moldovean e om de afaceri din leagăn.
Proiectul de lege privind statutul și funcționarea limbilor în RM a fost tratat mai mult decât superficial. Acest proiect este un element fundamental al păcii civice și etnice din Moldova, deci un șef de stat urma să-l trateze cu atenție și multă pricepere. Președintele nou ales a făcut bine și l-a rezolvat în mod electoral: a împins acest subiect în zona conflictului, afirmând că socialiștii au înaintat proiectul pentru a dezbina cetățenii și a-i urca pe baricade. Cam la aceeași cotă de cultură politică a fost examinat „separatismul transnistrean”, Sandu absolvindu-l pe adjunctul său pe linie de partid Igor Grosu de responsabilitate pentru provocarea de la Varnița, organizată în ziua alegerilor.
Este limpede, că va trebui să așteptăm un an, până să fie Maia Sandu pregătită, în sfârșit, să intre adânc în problemele țării și să învețe cu ce se mănâncă pâinea de președinte. Ea se întrece vorbind de responsabilități, dar, deocamdată, nu prea înțelege, că nu poți purta responsabilitate, dacă nu ai pregătire și competență. Ceea ce are fără îndoială, accentuând chiar ea cu pregnanță când e cazul și când nu e și, prin urmare, nu putem să tăgăduim, este onestitatea ei de președintă, cinstea ei de viță. Numai că cinstea, cerem scuze, e un lucru efemer, nu este, ca să ne exprimăm mai pe înțeles, un proiect durabil în politică, ca și, dealtfel, în viața unei domnișoare.
_________________________________________________________________________________